Verbul de care au mare nevoie românii zilele astea, în care se pregătesc a-şi alege preşedintele, este a se calma. Nu unul pe altul, ci fiecare pe sine, că altfel ne plesnesc venele de la gât şi ni se schimonosesc definitiv feţele!

Din punct de vedere lingvistic analizând lucrurile, termenul stabileşte sinonimie cu a se potoli şi a se linişti, cu trimitere la orice activitate a animatelor sau inanimatelor. Se face însă referire la un moment care urmează dezordinii şi haosului, agitaţiei şi zbuciumului, aţâţării răuvoitoare chiar, fără de care vocabula nu-şi stabileşte deplina semnificaţie. Ceva mai expresivi sunt termenii similari care presupun alinarea, domolirea, îmbunarea, chiar îmblânzirea, dezmânierea şi împăcarea.

Continuare »