03 mai

„Sonnet XXXI” de Elizabeth Barrett Browning

Thou comest! all is said without a word.
I sit beneath thy looks as children do
In the noon-sun, with souls that tremble through
Their happy eyelids from an unaverred
Yet prodigal inward joy. Behold, I erred
In that last doubt! and yet I cannot rue
The sin most, but the occasion—that we two
Should for a moment stand unministered
By a mutual presence. Ah, keep near and close,
Thou dovelike help! and, when my fears would rise,
With thy broad heart serenely interpose:
Brood down with thy divine sufficiencies
These thoughts which tremble when bereft of those,
Like callow birds left desert to the skies.
Fără cuvinte, totu-i spus când vii.
În preajmă-ţi stau, ca pruncii la amiază,
În soare, când sub pleoapa lor vibrează
Atât de pline, dense bucurii.
Vezi, încă rătăceam în îndoială;
Doar pricinile-i plâng, căci altfel noi
Eram sortiţi alături amândoi.
Ajută-mi, stai în preajmă! De mă-nşală
Iar temerile-mi, inima ta mare
Ridic-o între mine şi-ntre ele,
Şi-alungă-le cu sufletul senin.
Şi ocroteşte-mi gândurile-amare
– pui părăsiţi în cer pustiu, ce vin
Şi pleacă fără tine printre stele.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Veronica Porumbacu

01 mart.

„Sonnet XXIX” de Elizabeth Barrett Browning

I think of thee!—my thoughts do twine and bud
About thee, as wild vines, about a tree,
Put out broad leaves, and soon there ‘s nought to see
Except the straggling green which hides the wood.
Yet, O my palm-tree, be it understood
I will not have my thoughts instead of thee
Who art dearer, better! Rather, instantly
Renew thy presence; as a strong tree should,
Rustle thy boughs and set thy trunk all bare,
And let these bands of greenery which insphere thee
Drop heavily down,—burst, shattered, everywhere!
Because, in this deep joy to see and hear thee
And breathe within thy shadow a new air,
I do not think of thee—I am too near thee.
Gândind la tine, gândurile mele
ca viţele sălbatice–nconjoară
copacul, ce sub verdea lor povară
abia se vede prin frunzişuri grele.
Şi totuşi nu vreau, nalte palmier,
aceste gânduri locul tău să-l ţină;
tu-mi eşti mai scump. Arată-te-n lumină,
un trunchi ce pururi tinde către cer.
Tu lasă deci lianele-nnodate
să cadă-n fine de pe trunchiul tău.
Te văd, te-aud, – o, bucurii depline! –
respir în umbra ta, şi-ades se poate
să uit astfel a mă gândi la tine.
Sunt prea aproape ca s-o fac mereu.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Veronica Porumbacu

15 feb.

„Sonnet XLIII” de Elizabeth Barrett Browning

How do I love thee? Let me count the ways.
I love thee to the depth and breadth and height
My soul can reach, when feeling out of sight
For the ends of being and ideal grace.
I love thee to the level of every day’s
Most quiet need, by sun and candle-light.
I love thee freely, as men strive for right.
I love thee purely, as they turn from praise.
I love thee with the passion put to use
In my old griefs, and with my childhood’s faith.
I love thee with a love I seemed to lose
With my lost saints. I love thee with the breath,
Smiles, tears, of all my life; and, if God choose,
I shall but love thee better after death.
Cum te iubesc? Mai mult decât cuprind
Ce pot cuprinde fără de hotar
Cu sufletul, când spre supremul har
Mă simt cu-nfrigurare năzuind.
Mi-eşti drag ca zilnica-ndeletnicire
A gospodinei; te iubesc deplin
Precum cei însetaţi de-un drept destin,
Pur, ca acei ce fug de linguşire;
Ascuns, ca o copilă tulburată
De-nfiriparea unui gând lumesc
Şi cu credinţa ce s-a stins odată
Cu sfinţii ce-am pierdut; iubirea mea
E-ntreaga-mi viaţă; şi-am să te iubesc
Şi mai mult, poate, când te voi lăsa.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Leon Leviţchi

© 2020 blog.ro-en.ro