Verbul a împroprietări se folosește doar cu valoare tranzitivă (pe cineva) și se referă, de cele mai multe ori, la statul care „atribuie cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil”. În sens larg, termenul poate avea în vedere acțiunea de „a înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar”.

Verbul nu pare a avea deloc sinonime, iar dintre antonime sunt menționate a desproprietări și a expropria. Este format prin derivare, de la substantivul proprietar, cu prefixul în-, și nu există niciun alt termen care să denumească, pur și simplu, acțiunea de a deveni proprietar. Ceea ce face oarecum oficială folosirea sa, fără nuanțe și merite personale. Ceea ce e păcat.

Continuare »