Verbul a concerta a pătruns în limba română dinspre surorile ei latine – it. concertare și fr. concerter – și are, la noi, două sensuri principale, cu arii de utilizare diferite. Prima dintre semnificații este și cea previzibilă, legată de spectacolele muzicale – „a da un concert”. Dicționarele sunt extrem de seci referitor la această accepție, singurul detaliu suplimentar fiind trimiterea la sensul 1 al substantivului înrudit. Căci, cercetând îndeaproape, descoperim că acest substantiv mai are un sens, mult mai rar folosit.

Poate sugerând aceeași idee a efortului comun pentru a obține un produs finit superior, concert înseamnă și „înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun”. Verbul corespunzător se utilizează, prin urmare, în sfera diplomatică, având în vedere acțiunea șefilor de state și diplomaților de „a se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună”.

Prin extindere de sens, verbul se folosește și pentru „a pune la cale, a pregăti (în comun)”, iar sinonimia poate viza lexeme ca a se înțelege, a se învoi. Foarte interesant mi se pare faptul că adjectivul concertat se folosește aproape exclusiv cu sensul conferit de această a doua trimitere a termenului – de obicei în combinație cu substantivul eforturi sau cu referire la rezultatul acestora – „stabilit, hotărât împreună cu alții”.

Continuare »

* concertat este un adjectiv masculin cu sinonimul „unit”; are pluralul concertaţi, cu femininul concertată-concertate

! concertino e o „compoziţie muzicală mai redusă decât concertul”, substantiv neutru articulat concertinoul şi cu pluralul concertinouri. Din aceeaşi familie… muzicală, primim adjectivul *concertistic-concertistici, cu femininul concertistică-concertistice. Se produc modificări în declinarea lui !concerto grosso, substantiv neutru provenit din italiană, care are acum şi formă de plural concerti grossi.

! conclav are pluralul conclavuri, diferită de conclavele de până acum

! concluziv este acceptat cu această grafie, în condiţiile în care până acum se ortografia conclusiv

* concrescent se alătură mai vechiului concrescenţă („creştere împreună, unire patologică a două ţesuturi sau organe”); adjectivul masculin are pluralul concrescenţi şi femininul concrescentă-concrescente