04 iul.

„A Birthday” de Christina Rossetti

My heart is like a singing bird
Whose nest is in a water’d shoot;
My heart is like an apple-tree
Whose boughs are bent with thickset fruit;
My heart is like a rainbow shell
That paddles in a halcyon sea;
My heart is gladder than all these
Because my love is come to me.
Mi-e inima asemeni ciocârliei
Ce-şi face cuib pe lâng-un scoc de moară;
Asemeni mărului al cărui rod
Înclină crengile în miez de vară;
Asemeni unei scoici multicolore
Vâslind din răsputeri pe mări senine;
Decât ei toţi mai veselă, căci, iată,
Iubitul meu şi-a amintit de mine.
Raise me a dais of silk and down;
Hang it with vair and purple dyes;
Carve it in doves and pomegranates,
And peacocks with a hundred eyes;
Work it in gold and silver grapes,
In leaves and silver fleurs-de-lys;
Because the birthday of my life
Is come, my love is come to me.
Făceţi-mi din mătase, puf şi blănuri
Un baldachin cu umbre purpurii;
Sculptaţi-l cu porumbi şi flori de rodii
Şi pene de păuni cu pete vii;
Lucraţi-l cu ciorchini de jad şi aur,
Cu frunze verzi şi irişi de argint;
E ziua mea de naştere şi ziua
Când vine el, când pot să mă alint.
Christina Rossetti traducere de Leon Leviţchi

18 apr.

„Song” de Christina Rossetti

When I am dead, my dearest,
Sing no sad songs for me;
Plant thou no roses at my head,
Nor shady cypress tree:
Be the green grass above me
With showers and dewdrops wet;
And if thou wilt, remember,
And if thou wilt, forget.
Când am să mor, iubite,
Nici cântec tânguios,
Nici flori nu voi la creştet,
Nici sumbrul chiparos.
Verzi ierburi crească-asupră-mi
Cu stropi de rouă, grei.
De vrei, aminte adu-ţi,
Ori uită, dacă vrei.
I shall not see the shadows,
I shall not feel the rain;
I shall not hear the nightingale
Sing on, as if in pain;
And dreaming through the twilight
That doth not rise nor set,
Haply I may remember,
And haply may forget.
Eu n-am să văd nici umbră,
Nici ploaie n-am să simt;
Nici n-am s-aud al mierlei
Viers, parcă tânguind.
Iar când se-ngână zile
Cu nopţi (în zori sau, poate
Spre-amurguri) mi-amnti-voi…
Sau poate uit de toate.
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

25 oct.

„Up-Hill” de Christina Rossetti

Does the road wind up-hill all the way?
Yes, to the very end.
Will the day’s journey take the whole long day?
From morn to night, my friend.
Au calea tot în sus va năzui?
– Da, până la sfârşit, mereu.
Durează-al zilei drum întreaga zi?
– Din zori în seară, dragul meu.
But is there for the night a resting-place?
A roof for when the slow dark hours begin.
May not the darkness hide it from my face?
You cannot miss that inn.
Dar s-o găsi vreun cuib tihnit sub stele,
Pentru-ale nopţii ore-ntunecate?
Pot beznele-a-l fura privirii mele?
– Să treci de hanu-acela nu se poate.
Shall I meet other wayfarers at night?
Those who have gone before.
Then must I knock, or call when just in sight?
They will not keep you standing at that door.
Mai întâlnesc alţi, noaptea, călători?
– Cei altă dată duşi.
Ajuns la porţi, să bat de multe ori?
– Nu te vor ţine-acolo pe la uşi.
Shall I find comfort, travel-sore and weak?
Of labour you shall find the sum.
Will there be beds for me and all who seek?
Yea, beds for all who come.
Slab, istovit de drum, găsesc hodină?
– Aici să-ţi afli tihna poţi.
Şi truda mea şi-a tuturor se-alină?
– Da, sunt culcuşuri pentru toţi.
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

04 oct.

„Rest” de Christina Rossetti

O Earth, lie heavily upon her eyes;
Seal her sweet eyes weary of watching, Earth;
Lie close around her; leave no room for mirth
With its harsh laughter, nor for sound of sighs.
She hath no questions, she hath no replies,
Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth
Of all that irk’d her from the hour of birth;
With stillness that is almost Paradise.
Darkness more clear than noonday holdeth her,
Silence more musical than any song;
Even her very heart has ceased to stir:
Until the morning of Eternity
Her rest shall not begin nor end, but be;
And when she wakes she will not think it long.
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie,
Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ;
Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt
Trist vaier, nici stridentă voioşie.
Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e
Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând,
În, parcă, pacea raiului cel sfânt,
Mâhniri ursite nouă din pruncie.
Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă,
Tăcerea-ntrece cântecul de lire,
Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă;
Hăt până-n dimineaţa Veşniciei
Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i –
Şi n-o să-i pară lungă la trezire…
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

06 sept.

„Remember” de Christina Rossetti

Remember me when I am gone away,
Gone far away into the silent land;
When you can no more hold me by the hand,
Nor I half turn to go yet turning stay.
Remember me when no more day by day
You tell me of our future that you plann’d:
Only remember me; you understand
It will be late to counsel then or pray.
Yet if you should forget me for a while
And afterwards remember, do not grieve:
For if the darkness and corruption leave
A vestige of the thoughts that once I had,
Better by far you should forget and smile
Than that you should remember and be sad.
Să nu mă uiţi când voi pleca departe,
Departe,-n ţara-n care, dragul meu,
De mână n-ai să mă mai ţii, nici eu
N-am să tot spun că plec, stând mai departe;
Când planuri pentru amândoi, măreţe,
Nu-mi vei putea descrie zi de zi.
Să-ţi aminteşti doar – prea târziu va fi
Ca să te rogi sau să mai dai poveţe.
Dar dacă ai să uiţi şi, altădată,
Îţi vei reaminti, nu te-ntrista;
Iar dacă visul mie drag cândva
Printre ruini va licări, mai bine
Să uiţi, zâmbind cu faţa-nseninată,
Nu să te-ncrunţi gândindu-te la mine.
Christina Rossetti traducere de Leon Leviţchi

19 iul.

„Echo” de Christina Rossetti

Come to me in the silence of the night;
Come in the speaking silence of a dream;
Come with soft rounded cheeks and eyes as bright
As sunlight on a stream;
Come back in tears,
O memory, hope, love of finished years.
Te-aştept să vii în liniştitul nopţii ceas,
Te-aştept mereu în visul mut dar grăitor,
Te-aştept să vii cu ochi senini şi dulce glas
Ca susur de izvor.
Să vii plângând,
Iubire destrămată prea curând.
O dream how sweet, too sweet, too bitter sweet,
Whose wakening should have been in Paradise,
Where souls brimfull of love abide and meet;
Where thirsting longing eyes
Watch the slow door
That opening, letting in, lets out no more.
O, vis, o, dulce, amar şi dulce vis,
Din care deşteptaţi, cu alţi îndrăgostiţi
La fel ca noi, ne-am fi trezit în paradis
De doruri mistuiţi.
Vezi poarta, iată,
Ea se deschide şi se-nchide doar o dată.
Yet come to me in dreams, that I may live
My very life again though cold in death:
Come back to me in dreams, that I may give
Pulse for pulse, breath for breath:
Speak low, lean low
As long ago, my love, how long ago.
Revino-n visul meu, de-ai şti cât te aştept!
Voi încerca înfiorata viaţă-n moarte.
Bătaia inimilor noastre un singur piept
În el o să le poarte.
Să me dezmierzi
Ca altădat’, când nu credeam c-ai să mă pierzi.
Christina Rossetti traducere de Virgil Frunză

© 2021 blog.ro-en.ro