| It little profits that an idle king, By this still hearth, among these barren crags, Matched with an aged wife, I mete and dole Unequal laws unto a savage race, That hoard, and sleep, and feed, and know not me. |
Biet rege stând cu vârstnica mea soaţă În faţa vetrei, printre stânci pustii, Ce noimă are să-ntocmesc legi strâmbe Pentru un neam barbar ce strânge prăzi, Mănâncă, doarme şi nu mă cunoaşte? |
| Tears, idle tears, I know not what they mean, Tears from the depth of some divine despair Rise in the heart, and gather to the eyes, In looking on the happy Autumn-fields, And thinking of the days that are no more. Fresh as the first beam glittering on a sail, That brings our friends up from the underworld, Sad as the last which reddens over one That sinks with all we love below the verge; So sad, so fresh, the days that are no more. Ah, sad and strange as in dark summer dawns The earliest pipe of half-awaken‘d birds To dying ears, when unto dying eyes The casement slowly grows a summering square; So sad, so strange, the days that are no more. Dear as remember‘d kisses after death, On lips that are for others; deep as love, Deep as first love, and wild with all regret; Death in Life, the days that are no more! |
Lacrimi, încete lacrimi, eu nu ştiu ce înseamnă, Lacrimi venind din miezul divinei disperări, În inimă cum urcă şi se adună-n ochii Privind la fericitele câmpuri întomnate Şi amintindu-şi zile ce-acuma nu mai sunt. Vii, ca întâia rază ce urcă pe frânghia Care ne readuce pe dragi de sub pământ, Triste precum o ultimă rumenire care Sub viţă cade-alături de tot ce mai iubim: Atât de vii şi triste zile ce nu mai sunt. O, triste şi ciudate ca-n dimineţi de vară Încă pe întuneric un ciripit în somn Pentru urechi murinde, când sub murinzii ochi Se conturează-ncet pătratul ce sclipeşte; Atât de stranii, triste, zile ce nu mai sunt. Dragi precum sărutările-n minte după moarte Şi dulci ca-nchipuite de cel fără speranţă Pe buze pentru alţii; adânci precum iubirea, Adânci ca-ntâiul dor, sălbatice-n regrete; O, moarte-n viaţă, zile ce-acuma nu mai sunt! |
| Alfred Tennyson | traducere de G.Tartler |
| Flow down, cold rivulet, to the sea, Thy tribute wave deliver: No more by thee my steps shall be, For ever and for ever. |
Să curgi, pârâule, spre mare, Cu-al tău tribut de ape reci: Că n-oi mai fi pe-a ta cărare În veci de veci. |
| Flow, softly flow, by lawn and lea, A rivulet then a river: No where by thee my steps shall be, For ever and for ever. |
Să curgi încet înspre câmpii, Şi-ncet în râu să te petreci: Că eu pe-aci n-oi mai păşi În veci de veci. |
| But here will sigh thine alder tree, And here thine aspen shiver; And here by thee will hum the bee, For ever and for ever. |
Vor suspina în vânt arinii Şi plopii tristelor poteci; Suna-va zumzetul albinii În veci de veci. |
| A thousand suns will stream on thee, A thousand moons will quiver; But not by thee my steps shall be, For ever and for ever. |
Şi zeci de sori vor străluci Şi lune alte zeci; Ci eu pe-aci n-oi mai păşi În veci de veci. |
| Alfred Tennyson | traducere de Paul Abucean |
© 2026 blog.ro-en.ro