O doamnă a dat plapuma la reparat şi, văzând că se apropie sezonul rece şi lucrarea nu este gata, a trimis următoarea scrisoare: „Stimate domnule plăpumar, vă rog să executaţi lucrarea aşa cum ne-a fost înţelegerea. Eu pun la dispoziţia dumneavoastră faţa şi dosul şi, pe deasupra, lâna mea. Vă rog să o scărmănaţi bine şi să o băgaţi toată, pentru că îmi place să fie cât mai groasă şi cât se poate de lungă, când întind picioarele, să nu iasă afară. Dacă faceţi treaba ca lumea, v-o recomand şi pe soacră-mea. Dânsei îi este ruşine să vină, că nu ştie ce să facă cu dosul până spală faţa, care-i mult mai uzată. Vă rog să-i desfaceţi toate încreţiturile, ca să nu se lase la lucru. A ei poate să fie şi mai scurtă, dar să fie groasă, că e bătrână şi se încălzeşte greu…”