În sfârşit: a înfrunzi(t)! Tot copacul, toată creanga, tot boschetul, toţi arbuştii! Greu, dar până la urmă a venit rândul şi verbului ăstuia. Înseamnă „a face frunze, a se acoperi cu frunze” ori, într-o expresie frumoasă mai veche, „a scoate frunze”, fiind un sinonim al lui a înverzi, însă cu referire la ramuri.
Întotdeauna mi s-a părut că, într-un fel ciudat şi privilegiat, arborii nu sunt fiinţe de la noi. Nu-s ca iarba, nu-s ca floarea, nu-s ca pasărea şi nu-s ca mine. Sigur, toate cresc, se înalţă spre cer, iar „aspiraţia spre absolut” (a devenit aproape stupidă de mult ce-i folosită expresia asta!) e şi ea pe undeva, printre visele noastre sărmane, ori printre rufele noastre murdare… Continuare »
