At the Shoe Shop
Discuţie la magazinul de pantofi
| Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire şi dacă ţi-ai sângerat picioarele te aşezi pe un podmol de lut. |
Little girl, put your hands on my knees. I think that eternity was country-born. Here every thought is slower, and the heart throbs at a quieter pace, as if it were not beating in your breast but deep in the earth somewhere. Here your thirst for redemption is healed and if your feet are bleeding you sit down on a bank of clay. |
| Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streşini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. |
Look, it is evening. The soul of the villages flutters by like a shy odour of mown grass, like a fall of smoke from thatched roofs, like kids frisking on high graves. |
| Poezie de Lucian Blaga | Traducere de Dan Duţescu |
În era post-Freudiană, vederile noastre legate de coşmaruri sunt cam asemănătoare şi le considerăm un amestec de imagini stranii provocate de conexiuni neurologice aleatorii. În vreme ce unii, ca şi Freud, acordă importanţă acestor frământări ale subconştientului, ne consolăm totuşi cu idea că aceste vise urâte sunt separate de lumea reală.
Fireşte, lucrurile nu au stat mereu aşa. Pe la începutul secolului al XIII-lea, „mare” din „nightmare” se referea la un spiriduş despre care se credea că venea noaptea şi îi sufoca pe cei adormiţi cu gânduri diavoleşti.
Trei secole mai târziu, cuvântul nu mai făcea referire în popor la spiriduş, ci la sufocare.
Prima referinţă a sensului cuvântului pe care îl ştim astăzi drept vise mai puţin fericite este marcată abia în 1829, iar doi ani mai târziu s-a consemnat şi prima sa înregistrare ca o metaforă pentru orice eveniment sau experienţă care ne afectează grav.
© 2026 blog.ro-en.ro