Existe mai multe cuvinte asemănătoare ca ortografie, dar câteva chiar îţi fură ochiul.

De exemplu, perechea „quiet” - „quite„. Ambele cuvinte încep cu tipica secvenţă „qui”, iar apoi urmează aceleaşi două litere, aşa că o minte mai puţin atentă se poate păcăli. Şi pronunţia celor două cuvinte este destul de asemănătoare.

Deşi de obicei este folosit ca adjectiv, cu sensul de „liniştit” sau „tăcut”, cuvântul „quiet” este polivalent. Funcţionează şi ca adverb, pe aceeaşi linie. Poate fi şi substantiv, adică „linişte”. Poate fi chiar şi verb, cu sensul de „a linişti”.

Adverbul „quite” înseamnă „destul de”, „foarte” sau „complet”. Cam ciudat, nu? Depinde de context.

De fapt, toată această chestiune necesită atenţie la context. Dar cu puţin exerciţiu, nu le vei încurca.

Pentru oameni „obosiţi”

Să răspundem la o propoziţie afirmativă

Verbul a programa este relativ nou - vine din franțuzescul programmer, iar lucrul care mi se pare surprinzător (tocmai pentru că e neologic) este faptul că are destul de multe sensuri. Se referă, mai întâi, la „a organiza o activitate potrivit unui program; a prevedea din timp, elaborând un program”, fiind, deci, sinonim cu a fixa sau a stabili un program, conform căruia urmează să se desfășoare o activitate, ori cu a cuprinde, a include (pe cineva ori ceva) într-un program.

Una dintre cele mai uzitate întrebuințări ale termenului se referă la „a planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme”, iar una dintre cele mai moderne are în vedere „a introduce un program într-un calculator în vederea rezolvarii unei probleme”. În ceea ce privește ultima accepțiune a termenului, astăzi, programarea a devenit chiar o ocupație de sine-stătătoare, constând în „a supune codificării pentru a introduce în mașina electronică de calcul” date și materiale. În afară de asta, există azi profesioniști care ne programează vacanțele, nunțile, petrecerile… şi, în general, orice altceva dorim. Ca să nu ne mai doară capul!

Continuare »

Măcar au simţul umorului

Exerciţiu de pronunţie