24 ian.
„A Last Word” de Ernest Dowson
| Let us go hence: the night is now at hand; The day is overworn, the birds all flown; And we have reaped the crops the gods have sown; Despair and death; deep darkness o’er the land, Broods like an owl; we cannot understand Laughter or tears, for we have only known Surpassing vanity: vain things alone Have driven our perverse and aimless band. |
Hai să plecăm; vezi, noaptea grea se lasă; Ziua s-a stins; o pasăre nu zboară… Iar noi am strâns ce zeii semănară; Morți… disperări…; clocește bezna deasă Precum un ciuf; nu știm, nu ne mai pasă De râs ori plâns, căci ni se revelară Doar vaste vanități; seci lucruri doară Mânară turma noastră ticăloasă. |
| Let us go hence, somewhither strange and cold, To Hollow Lands where just men and unjust Find end of labour, where’s rest for the old, Freedom to all from love and fear and lust. Twine our torn hands! O pray the earth enfold Our life-sick hearts and turn them into dust. |
Hai să plecăm spre Vămile ciudate Unde scutiți cei drepți și răii sunt De spaime, de iubiri, de-a se mai zbate, Și-i tihnă pentru gârbovi… Implorând Ca inimile noastre, dezgustate De viață, să se facă iar pământ. |
| Ernest Dowson | traducere de Tudor Dorin |
