17 ian.
Mătură pentru zăpadă
D-aia cu care baţi ouă 
16 ian.
„Scotland’s Winter” de Edwin Muir
| Now the ice lays its smooth claws on the sill, The sun looks from the hill Helmed in his winter casket, And sweeps his arctic sword across the sky. The water at the mill Sounds more hoarse and dull. The miller’s daughter walking by With frozen fingers soldered to her basket Seems to be knocking Upon a hundred leagues of floor With her light heels, and mocking Percy and Douglas dead, And Bruce on his burial bed, Where he lies white as may With wars and leprosy, And all the kings before This land was kingless, And all the singers before This land was songless, This land that with its dead and living waits the Judgement Day. But they, the powerless dead, Listening can hear no more Than a hard tapping on the floor A little overhead Of common heels that do not know Whence they come or where they go And are content With their poor frozen life and shallow banishment. |
Spre prag ’şi-întinde gheaţa colţii netezi Şi soarele sub chivăra-i de iarnă Se uită de pe deal şi trece bolta Prin ascuţişul spadei sale boreale. La scocul morii apa Răsună surd şi răguşit. Pe drum, fata morarului Cu degetele încleiate de paner Juri că loveşte într-un caldarâm De zeci şi zeci de leghe Când tocurile ei batjocoresc Pe morţi, pe Douglas, Percy, Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb De lepră şi războaie, Şi toţi regii care-au fost Pân-a fi ţara fără regi, Pe cântăreţii ce-au cântat Pân-a fi ţara lor fără cântări, Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi. Ci ei, neputincioşii morţi, Ascultă, dar nu mai aud decât Un tropot sec pe surda pardoseală, ropot Al tălpilor obişnuite care nu ştiu De unde vin sau încotro se duc; Şi-s mulţumiţi De îngheţata viaţă Şi de surghiunul neadânc. |
| Edwin Muir | traducere de Leon Leviţchi |
15 ian.
Scrabble la 70 de ani - Jocul care nu îmbătrâneşte niciodată
Jocul e fabricat în cel puțin 150 milioane de seturi în mai mult de 120 țări, iar mai bine de jumătate de britanici au jocuri de scrabble în casă. E bine spus că scrabble arată destul de bine la 70 de ani. Nu doar că nu a îmbătrânit de-a lungul timpului, dar abia dacă s-a schimbat vreun pic, regulile sale rămânând aproape identice din 1948, doar tablele de joc devenind mai elegante.
În anii 1930, Alfred Mosher Butts, arhitect cu jumătate de normă din New York, care se străduia să facă față Marii Recesiuni economice, s-a decis să combine cuvintele încrucișate și anagramele într-un singur joc. A determinat frecvența literelor analizând sute de copii ale ziarelor The New York Times, The New York Herald Tribune și The Saturday Evening Post.
După două încercări eșuate, cu ajutorul antreprenorului James Brunot, jucător avid, proiectul a fost redenumit Scrabble și a fost trimis producției de masă. Jocul a fost ales de gigantul Macy’s, iar în scurt timp cutiile s-au vândut chiar și de companiile care inițial îl respinseseră. Butts a trăit toată viața din drepturile de autor.
Continuare »