Dacă zice el…

Prezentare cu definiţii şi exemple

La început de an, am făcut o mică analiză a anului trecut, pentru a vedea în ansamblu ce am realizat şi, mai ales, pentru a stabili direcţia de urmat în 2011.

În 2010, dicţionarul român-englez şi dicţionarul englez-român s-au îmbogăţit cu câte 20.000 de sensuri. Mulţumiri tuturor celor care sprijină această dezvoltare, în special masteranzilor de la Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, condus de Prof. dr. Lidia Vianu, din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti.

Cea mai importantă noutate din 2010 o reprezintă facilitatea de traducere a conjugării verbelor. Este un volum uriaş de informaţii (de ordinul a zece milioane de conjugări traduse), ceea ce a însemnat şi un efort pe măsură. Este însă o facilitate utilă şi un mare pas dincolo de limitele unui dicţionar obişnuit.

În 2011 ne propunem să adaugăm mecanisme de traducere euristică (deducere de traduceri). Şi, desigur, dicţionarele se vor îmbunătăţi cât mai mult posibil. Blogul va continua în acelaşi ritm - o primă noutate este înlocuirea rubricii de glume pe teme lingvistice, aproape epuizată în atâţia ani, cu o rubrică de scurte glume în limba engleză, care să se constituie în distractive exerciţii de traducere.

Anul este lung, multe lucruri bune se pot întâmpla. Nu ezitaţi să faceţi propuneri şi observaţii!

Acum e clar

Prezentare cu definiţii şi exemple

Verbul a boteza face parte dintre acelea care confirmă interesanta coincidenţă a momentului formării poporului român cu cel al creştinării sale. Termenul face parte din fondul vechi al limbii şi a apărut prin evoluţie firească din latinescul „batizare-baptizare”, desemnând acţiunea de a supune sau a se supune botezului. Cel care o realizează este, pe de o parte, preotul care oficiază ceremonia de creştinare, iar pe de altă parte, cel care are calitatea de naş sau naşă pentru copil. Ritualul presupune primirea în rândul credincioşilor a unui nou-născut, prin atribuirea unui nume întru Hristos, dar aceasta nu este singura circumstanţă în care se utilizează termenul. Una dintre celelalte situaţii are, de asemenea, valenţe religioase, şi se referă la stropirea cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericeşti.

Numitorul comun al tuturor sensurilor pe care le acumulează cuvântul pare să fie prezenţa apei, pentru că odată ieşiţi din sfera sacră, orice udare sau stropire poate purta, în sens mai mult sau mai puţin ironic, denumirea de „botez”, la fel ca şi orice încercare de a da un nume (de batjocură), un supranume sau o poreclă. În ultimă instanţă, simpla amestecare cu apă a laptelui, a vinului sau a rachiului, pentru a câştiga un ban în plus are, în limbaj familiar şi ironic, aceeaşi denumire.

Continuare »