22 sept.
Hârtia igienică
N-au nimerit verbul 
21 sept.
„The House of Splendour” de Ezra Pound
| ‘Tis Evanoe’s, A house not made with hands, But out somewhere beyond the worldly ways Her gold is spread, above, around, inwoven; Strange ways and walls are fashioned out of it. |
Stă-ntr-însa Evanoe, O casă durată nu de mână-omenească, Ci dincolo de cărări lumeşti, undeva departe Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul; Pereţi şi ciudate coridoare - din aur sunt şi ele. |
| And I have seen my Lady in the sun, Her hair was spread about, a sheaf of wings, And red the sunlight was, behind it all. |
Şi-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui, Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi, Iar soarele roşu, îndărătul a toate. |
| And I have seen her there within her house, With six great sapphires hung along the wall, Low, panel-shaped, a-level with her knees, All her robe was woven of pale gold. |
Şi-am văzut-o acolo în casa ei, Cu şase mari safire de-a-lungul peretelui, Cu rochia toată din aur palid, Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi. |
| There are there many rooms and all of gold, Of woven walls deep patterned, of email, Of beaten work; and through the claret stone, Set to some weaving, comes the aureate light. |
Sunt multe-ncăperi şi toate de aur Cu pereţi lucraţi adânc în email, În metal forjat; şi prin roşiatica piatră Anume cizelată, năvăleşte lumina aurie. |
| Here am I come perforce my love of her, Behold mine adoration Maketh me clear, and there are powers in this Which, played on by the virtues of her soul, Break down the four-square walls of standing time. |
Aici vin din prea mare dragoste de dânsa, Iată adorarea cu care ador Mă-nseninează şi sunt în ea puteri Care, de sufletu-i aprinse, Dărâmă cei patru pereţi statornici ai timpului. |
| Ezra Pound | traducere de Ion Caraion |
20 sept.
A bird in the hand is worth two in the bush
Proverbul „A bird in the hand is worth two in the bush” („O pasăre în mână valorează cât două din tufiş”) are rădăcini vechi, medievale. După unele păreri, provine de pe vremea vânătorii cu şoimi, când pasărea din mână (adică şoimul) era considerată mult mai valoroasă decât păsările din tufiş, dat fiind că aduce un beneficiu sigur.
Prin urmare, ce vrea să spună? În esenţă, că este mai bine să ai un avantaj mic, dar real, decât posibilitatea unuia mai mare. Acesta este un sfat subtil pe care pariorii împătimiţi îl desconsideră.
Interesant, echivalentul în limba română al acestui proverb este „Nu da cioara din mână pentru vrabia de pe gard”. În acest caz, referirea este la calitate, nu la cantitate.