20 iun.
„John Barleycorn” de Robert Burns
| There was three kings into the east, Three kings both great and high, And they hae sworn a solemn oath John Barleycorn should die. |
Erau trei regi în răsărit, Trei regi de stirpe mare, Jurați pe Johnnie Bob-de-orz Cumva să îl omoare. |
| They took a plough and plough‘d him down, Put clods upon his head, And they hae sworn a solemn oath John Barleycorn was dead. |
Au luat un plug, l-au îngropat, Pe cap pământ i-au pus Și au jurat cu jurământ Că John a fost răpus. |
| But the cheerful Spring came kindly on, And show‘rs began to fall; John Barleycorn got up again, And sore surpris‘d them all. |
Dar când se-ntoarse primăvara Cu ploaie şi cu spor, Se ridică iar Bob-de-orz Spre ciuda tuturor. |
| The sultry suns of Summer came, And he grew thick and strong; His head weel arm‘d wi‘ pointed spears, That no one should him wrong. |
Veniră-ai verii sori fierbinţi Şi prinse John grăsime Şi suliţi îi crescură-n cap, Să nu-l înfrunte nime! |
| The sober Autumn enter‘d mild, When he grew wan and pale; His bending joints and drooping head Show‘d he began to fail. |
Când pogorî, blând, toamna, John Se gălbeji la faţă, Se gârbovi, se cocârjă, Ca la amurg de viaţă. |
| His colour sicken‘d more and more, He faded into age; And then his enemies began To show their deadly rage. |
Iar când era mai fără vlagă Şi mai bicisnic John, Atunci şi-au arătat duşmanii Grozavul parapon. |
| They‘ve taen a weapon, long and sharp, And cut him by the knee; Then tied him fast upon a cart, Like a rogue for forgerie. |
L-au retezat cu un cosor Lucios și ascuţit Şi-ntr-o căruţă, ca pe-un hoţ, Burduf l-au cetluit. |
| They laid him down upon his back, And cudgell‘d him full sore; They hung him up before the storm, And turned him o‘er and o‘er. |
L-au prăvălit, l-au ciomăgit, De-orce puteri l-au stors, În buza vântului l-au pus, Şi l-au sucit şi-ntors. |
| They filled up a darksome pit With water to the brim; They heaved in John Barleycorn, There let him sink or swim. |
O groapă neagră au umplut Cu apă-ntunecată Și-ntr-însa l-au zvârlit pe John Se-neacă au înoată? |
| They laid him out upon the floor, To work him farther woe; And still, as signs of life appear‘d, They toss‘d him to and fro. |
L-au aşternut, ca să-l supună La cazne, pe arman; Şi cum clintea, cum năpădeau Şi-l burduşeau avan. |
| They wasted, o‘er a scorching flame, The marrow of his bones; But a miller us‘d him worst of all, For he crush‘d him between two stones. |
Din oase măduva i-au scos, L-au pus pe-o vâlvătaie, Iar un morar, cel mai hapsân, L-a frânt între pietroaie. |
| And they hae taen his very heart‘s blood, And drank it round and round; And still the more and more they drank, Their joy did more abound. |
I-au luat tot sângele şi cana A mers din mână-n mână Şi de ce beau, de ce erau Ei toţi mai îndemână. |
| John Barleycorn was a hero bold, Of noble enterprise; For if you do but taste his blood, ‘Twill make your courage rise. |
Erou a fost John Bob-de-orz Cu inima vitează; Din sângele-i, un singur strop Pe om îmbărbătează; |
| ‘Twill make a man forget his woe; ‘Twill heighten all his joy; ‘Twill make the widow‘s heart to sing, Tho‘ the tear were in her eye. |
Îl mângâie pe obidit Când simte că-i pe ducă: Pe văduvă o-nveseleşte Şi lacrima-i usucă. |
| Then let us toast John Barleycorn, Each man a glass in hand; And may his great posterity Ne‘er fail in old Scotland! |
Să închinăm, dar, pentru John, Cu mâna pe stacană; Să propăşească John de-a pururi În ţara scoţiană! |
| Robert Burns | traducere de Leon Levţchi |