* bonc apare (pe lângă deja existenta interjecţie bonc) ca adjectiv folosit în registrul popular, cu pluralul bonci şi femininul boáncă-boánce; nu ştim nici despre numita interjecţie ce înseamnă, iar despre proaspătul adjectiv am reuşit să găsesc doar o trimitere vagă la „dor”

* bonjur este menţionat şi ca substantiv masculin, termen învechit cu sinonimul bonjurist şi pluralul bonjuri; dintre accepţiile vechi, este valabilă încă interjecţia bonjúr, franţuzism care înseamnă „cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua„; alt sens vechi, păstrat şi azi cu pluralul bonjururi, se referă la o „haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea”. Tot de la francezi primim familiarul *bonsoár, folosit ca interjecţie sau ca substantiv neutru.

* bont constituie o noutate ca substantiv neutru cu pluralul bónturi, pe lângă adjectivul deja cunoscut; pentru noul sens am găsit doar câteva posibile sinonime: „răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă” (asta dacă termenul nu se referă la altceva despre care n-am aflat încă)

* bónus este substantiv neutru, cu pluralul bónusuri, provenit din engleză, ce are ca sinonime pe „gratificaţie, tantiemă”

* boogie e anglicism cu pronunţia búghi (boo-gie); a fost acceptat ca substantiv neutru, cu articularea boogie-ul şi pluralul boogie-uri. Din familia lui mai primim !boogie-woogie [pron. búghi úghi], substantiv neutru care a primit în noul DOOM şi articulare boogie-woogie-ul şi formă de plural boogie-woogie-uri.