DOOM 2: a se bosumfla – Bouarul
! a se bosumflá trece în clasa verbelor reflexive, cu indicativul prezent el/ei se bosúmflă; termenul funcţionează în registrul familiar şi înseamnă „a-şi manifesta supărarea încruntându-se şi strângând buzele”, având etimologie necunoscută, cu sinonimul a se îmbufna. Deşi nu fac obiectul DOOM-ului, foarte frumoase şi expresive sunt regionalismele a se drâmboi, a se bârzoia prin Bucovina, a se dăbălăza în Transilvania şi Maramureş, a se îmbonţa în Oltenia şi Banat, a se răzbuza în Muntenia. Aceeaşi trecere în categoria reflexivelor se petrece şi cu *a se boşorogí, cu indicativul prezent el se boşorogéşte, imperfectul el se boşorogeá şi conjunctivul prezent el să se boşorogeáscă.
* boşimánă este numele limbii vorbite de boşimani/boşimane (substantive şi adjective deja cunoscute); substantivul feminin are genitiv-dativul boşimánei
* botoşél, sinonim al lui botoş şi sinonim al lui papucel, substantiv masculin cu pluralul botoşéi şi articularea botoşéii
! botróş primeşte două silabaţii acceptate bo-troş/bot-roş; substantivul masculin are pluralul botróşi şi articularea botróşii; „pasărea cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roşii închise pe piept, negre pe cap, cenuşii pe spate şi albe la coadă” are drept sinonime regionale pe căldăraş, domnişor, lugaci, pasăre-domnească
* Bouarul este numele unei constelaţii; substantivul propriu masculin vine de la popularul bouár/bouári – „păstor de boi”
Să nu mi-o luaţi în nume de rău…prin Ardeal, „dăbălăzat/ă” se spune despre o persoană deformată fizic (ex: Tulai, ce s-o îngrăşat, s-o dăbălăzat de tăt!)
5 aprilie 2009 la 0:24„Dom’ne, eu nu-nţeleg! Cine tot permite comentarii la articolele omului, dom’ne?! Se trezeşte tot neavenitu’ să-şi dea cu presupusu’ pe munca mea! Păi ce, frate, am scris eu ceva de Ardeal în articol?! Citeşte, dom’ne, cum trebuie şi dup-aia lămureşte pe alţii! Şi ce tot ne lăudăm atâta cu din ce zonă ne tragem? Ori io am zis ceva că-s di la Moldova?”
…
Era o glumă (proastă, dacă n-aţi gustat-o!).
Mulţumesc foarte mult pentru intervenţie. Sursele mele sunt dicţionarele oficiale, despre care – ştim cu toţii – se pot spune multe lucruri, care mai de care mai „vesele”.
Am căutat şi găsit „dăbălăzat”, care zice „atârnat, bleg, blegit, bosumflat, clăpăug, îmbufnat, lăsat, pleoştit”; îmi pare destul de logică, aşadar, conotarea despre care vorbeaţi.
Drept pentru care, încă o dată: „Mulţam fain!”
5 aprilie 2009 la 16:36