Arhiva categoriei 'Bancuri'

07 mart.

Greu de înţeles

Un american şi soţia sa erau în excursie în Franţa. Într-o duminică, având nevoie să schimbe bani, s-au dus la o casă de schimb valutar. Americanul a întins 350 dolari, aşteptând să primească euro. Angajatul casei de schimb i-a răspuns ceva, dar americanul nu a înţeles. Foarte încrezător pe cunoştinţele sale de limba franceză, americanul i-a cerut să-i schimbe cei 350 de dolari în euro. Iarăşi a primit un răspuns neinteligibil. În acel moment, soţia l-a bătut pe umăr, spunându-i:
– Zice că duminica nu poate să schimbe decât 200 de dolari, acesta este regulamentul.
Americanul s-a uitat neîncrezător către soţia sa, pentru că ştia că nu învăţase niciodată limba franceză. Aşa că a întrebat-o:
– Cum ai înţeles ce a zis? Tu nu ştii franceză.
– Ţi-a vorbit în engleză…

29 feb.

Scaun

Două englezoaice care s-au cazat la un hotel din Lisabona voiau încă un scaun în camera lor. Băiatul care a răspuns la apelul lor nu înţelegea limba engleză. Una dintre femei i-a arătat singurul scaun care era în încăpere, apoi a mimat că se aşază pe un scaun imaginar. Cu un zâmbet înţelegător, băiatul i-a făcut semn să-l urmeze. La capătul coridorului, el s-a oprit, a zâmbit, şi i-a arătat triumfător toaleta pentru femei.

22 feb.

Saskatoon, Saskatchewan

Doi prieteni trăiau în Saskatoon, Saskatchewan, Canada. Sătui de iarnă, s-au hotărât să facă o excursie în Australia. Zis şi făcut.
Când au coborât din avion, încă îmbrăcaţi în stil canadian, au intrat într-un bar şi s-au aşezat la o masă. Localnicii se uitau miraţi la ei, aşa că unul dintre ei s-a apropiat şi i-a întrebat:
– Sal’tare, băieţi! De unde sunteţi?
– Saskatoon, Saskatchewan, a răspuns unul dintre canadieni.
– Ahhhh, făcu australianul, întorcându-se la masa sa.
Unul dintre prietenii săi l-a întrebat:
– Aşadar, de unde sunt?
– Nu ştiu, amice. Ei nu vorbesc limba engleză.

15 feb.

Mai mult timp

Pe vremea când în Anglia barurile se închideau la ora 11 din noapte, bărbaţii erau tot mai nemulţumiţi. Aceştia cereau ca localurile să rămână deschise măcar până la miezul nopţii. Un reporter l-a întrebat pe un chefliu:
– De ce doriţi prelungirea programului?
– Acum nu este suficient timp pentru ca femeile să devină suficient de atractive!

08 feb.

Folclor

Un englez umbla prin Carpaţii noştri ca să culeagă folclor. Coborând o vale, vede un ţăran cosind. Fericit că poate să-şi demonstreze veleităţile lingvistice, intră în vorbă cu ardeleanu’, spunând cu accentul tipic britanic:
– Ziua bună, bade! Ce faci, coseşti?
Ţăranul se uită la omuleţul ciudat, se scărpină pe creştet şi îşi văzu de cosit mai departe. Englezul scoate ghidul de conversaţie din buzunar, verifică prin el, apoi încearcă iar:
– Ce faci, bade? Coseşti?
Ţăranul îl ignoră câteva clipe, apoi se uită la englez, îşi dă clopul pe spate şi-i zice:
– Man, I think you have an obsession…

01 feb.

Mărul

Se organizează în Anglia un mare concurs de tras cu arcul. Se aşează ţinta la 50 metri: un măr pe capul unui flăcău.

Vine primul concurent. Ocheşte, trage, despică mărul. Urale. Mândru, se întoarce şi declamă:
– I’m Wilhelm Tell!

Vine alt concurent, ocheşte şi trage. Mărul cade despicat. Ovaţii. Se întoarce şi spune răspicat:
– I’m Robin Hood!

Apare şi al treilea concurent. La rândul său, ocheşte şi trage, dar îl nimereşte pe flăcău. Stupoare. Se întoarce şi bâguie:
– I’m sorry!

© 2026 blog.ro-en.ro