| Lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape |
In harbours open to the mystery of great waters, I have sung with fishermen, shadows high upon the shore, dreaming of ships laden with a strange miracle. Near workmen in hot shirts of mail I have raised steel bridges, over white rivers higher than the flight of the pure bird above the deep woods, and every bridge arched opening, it seemed, a way to myth. |
| I have two monuments besides this granite obelisk: One, the house I built on the hill, With its spires, bay windows, and roof of slate; The other, the lake-front in Chicago, Where the railroad keeps a switching yard, With whistling engines and crunching wheels, And smoke and soot thrown over the city, And the crash of cars along the boulevard,— A blot like a hog-pen on the harbor Of a great metropolis, foul as a sty. I helped to give this heritage To generations yet unborn, with my vote In the House of Representatives, And the lure of the thing was to be at rest From the never-ending fright of need, And to give my daughters gentle breeding, And a sense of security in life. But, you see, though I had the mansion house And traveling passes and local distinction, I could hear the whispers, whispers, whispers, Wherever I went, and my daughters grew up With a look as if someone were about to strike them; And they married madly, helter-skelter, Just to get out and have a change. And what was the whole of the business worth? Why, it wasn’t worth a damn! |
În afara acestui obelisc de granit, mai am două monumente: Unul, casa pe care am construit-o pe deal, În spirale, cu ferestre interioare şi acoperiş din rocă metamorfică. Altul, lacul din faţa metropolei Chicago, Unde calea ferată îşi are depoul, Cu motoare fluierând şi roţi clăncănitoare, Şi fum şi funingine aruncate peste oraş, Şi zgomotul maşinilor de-a lungul bulevardului – Un loc pentru un depozit de deşeuri în portul Marii metropole murdare ca o cocină. Am pus umărul ca aceasta moştenire să fie dată Generaţiilor încă nenăscute, cu votul meu În Camera Reprezentanţilor – Scopul acţiunilor mele a fost punerea la adăpost De la niciodată încetânda teroare a nevoilor. Mi-am crescut fetele în blândeţe Încercând să le dau un sentiment de siguranţă în viaţă. Dar, vedeţi, deşi aveam măreaţa casă, Libertatea de a intra oriunde şi distincţie locală, Puteam să aud şoaptele, şoaptele, şoaptele, Oriunde mergeam, iar fetele mele au crescut Cu privirea aceea temătoare ca şi cum erau gata de a fi lovite de cineva; S-au măritat aiurea, nebuneşte, la întâmplare, Doar pentru a evada şi pentru a avea o alternativă. Şi-atunci la ce a folosit toată afacerea? La ce? N-a meritat doi bani! |
| Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |
| Into love and out again, Thus I went, and thus I go. Spare your voice, and hold your pen- Well and bitterly I know All the songs were ever sung, All the words were ever said; Could it be, when I was young, Some one dropped me on my head? |
Ba-s îndrăgostită, ba deloc, Astfel mă duc, astfel mă întorc. Lasă vorba, pune jos stiloul: Ştiu ce-i vechi şi ştiu şi noul, Ce a fost cântec s-a cântat, Toate vorbele s-au spus; Când am fost mică, m-au lăsat, Cred, în cap să cad, de sus. |
| Dorothy Parker | traducere de Petru Dimofte |
| I was just turned twenty-one, And Henry Phipps, the Sunday-school superintendent, Made a speech in Bindle’s Opera House. “The honor of the flag must be upheld,” he said, “Whether it be assailed by a barbarous tribe of Tagalogs Or the greatest power in Europe.” And we cheered and cheered the speech and the flag he waved As he spoke. And I went to the war in spite of my father, And followed the flag till I saw it raised By our camp in a rice field near Manila, And all of us cheered and cheered it. But there were flies and poisonous things; And there was the deadly water, And the cruel heat, And the sickening, putrid food; And the smell of the trench just back of the tents Where the soldiers went to empty themselves; And there were the whores who followed us, full of syphilis; And beastly acts between ourselves or alone, With bullying, hatred, degradation among us, And days of loathing and nights of fear To the hour of the charge through the steaming swamp, Following the flag, Till I fell with a scream, shot through the guts. Now there’s a flag over me in Spoon River! A flag! A flag! |
Abia ce împlinisem douăzeci şi unu de ani, Când Henry Phipps, inspectorul şcolar, A ţinut un discurs la Bindle’s Opera House. „Onoarea drapelului trebuie onorată”, spunea el, Indiferent dacă este asaltată de unul din triburile de barbari Tagalos Sau de cea mai mare putere a Europei.” Iar noi înălţam urale peste urale – şi drapelul flutura În vreme ce el vorbea. Şi am plecat la război în pofida tatălui meu, Şi am urmat drapelul până l-am văzut ridicat În tabăra noastră din câmpul de orez de lângă Manila, Şi iarăşi am înălţat urale peste urale. Dar acolo erau muşte şi chestii otrăvitoare, Şi acolo era apă care care ucidea, Şi căldură nemiloasă, Şi hrană fetidă, dezgustătoare; Şi mai era mirosul haznalelor din spatele corturilor Unde soldaţii mergeau să se uşureze; Şi mai erau prostituatele care se târau în urma noastră, pline de sifilis; Teroarea, ura, degradarea erau printre noi, Şi zile de repulsie, şi nopţi pline de teamă În aşteptarea orei de atac atac prin mlaştinile bolborositoare; Am urmat drapelul, Până când, cu ţipăt, am simţit glonţul trecând prin intestine. Acum deasupra mea în Spoon River Se află un steag. Un steag! Un steag. |
| Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |
| At dawn I sighed to see my hairs fall; At dusk I sighed to see my hairs fall. For I dreaded the time when the last lock should go… They are all gone and I do not mind at all! |
În fiecare dimineaţă mă lamentam că-a început să-mi cadă părul; În fiecare seară mă lamentam pentru firele de păr căzute. Când mi-a cazut tot părul… a fost într-adevăr lamentabil! Dar acum, că nu mai am deloc păr, nu-i chiar aşa de rău. |
| Bai Juyi | traducere de Petru Dimofte |
| Did you ever see an alligator Come up to the air from the mud, Staring blindly under the full glare of noon? Have you seen the stabled horses at night Tremble and start back at the sight of a lantern? Have you ever walked in darkness When an unknown door was open before you And you stood, it seemed, in the light of a thousand candles Of delicate wax? Have you walked with the wind in your ears And the sunlight about you And found it suddenly shine with an inner splendor? Out of the mud many times, Before many doors of light, Through many fields of splendor, Where around your steps a soundless glory scatters Like new-fallen snow, Will you go through earth, O strong of soul, And through unnumbered heavens To the final flame! |
Ai văzut vreodată un aligator Ţâşnind în aer din mlaştină Şi rămânând apoi orbit în lumina copleşitoare a amiezii? Ai văzut, noaptea, caii din grajd Tremurând şi dând înapoi la vederea unei lanterne? Ai mers vreodată prin întuneric Şi, brusc, o uşă neştiută s-a deschis înaintea ta, Lăsându-te, ţi s-a părut, în lumina a mii de lumânărele Din ceară delicată? Te-ai plimbat cu vântul bătându-ţi în urechi, Învăluit de lumina soarelui Şi ţi-ai simţit deodată fiinţa inundată de o splendidă strălucire interioară? Ieşind iarăşi şi iarăşi din smârcuri, Treci prin uşi de lumină, Prin multe câmpuri de splendoare, Unde în jurul tău, neauzită, gloria se aşează Ca o abia căzută zăpadă. Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ Şi prin nenumărate ceruri Până vei ajunge la lumina finală. |
| Edgar Lee Masters | traducere Petru Dimofte |
© 2026 blog.ro-en.ro