05 feb.
| First Booke. Canto I. |
Cartea întâia. Cântul I. |
A gentle Knight was pricking on the plaine,
Ycladd in mightie armes and silver shielde,
Wherein old dints of deepe woundes did remaine,
The cruell markes of many’ a bloody fielde;
Yet armes till that time did he never wield.
His angry steede did chide his foming bitt,
As much disdayning to the curbe to yield:
Full jolly knight he seemed, and faire did sitt,
As one for knightly giusts and fierce encounters fitt. |
Un mândru Făt da pinteni peste plai,
Înveştmântat în fier, cu scut de-arghir
Pe care zimţi de răni adânci vedeai
Tot semn de-ncrâncenate-mpotriviri;
Fier nu purtase încă în turnir;
Sirep fugaci, muşca zăbala grea
Ne-nduplecat să rabde frâul-zbir;
Frumosul Făt, ce falnic se ţinea
Ca unul vrednic de-ncleştări, înfiorate prea. |
And on his brest a bloodie Crosse he bore,
The deare remembrance of his dying Lord,
For whose sweete sake that glorious badge he wore,
And dead, as living, ever him ador’d:
Upon his shield the like was also scor’d,
For soveraine hope which in his helpe he had.
Right faithfull true he was in deede and word,
But of his cheere did seeme too solemne sad;
Yet nothing did he dread, but ever was ydrad. |
Purta pe pieptu-i cruce sângerie,
Drag suvenir murindului Domn sfânt,
Şi-n dragul Lui purta el crucea vie.
Drag sus în cer, precum şi pe pământ.
Pe scut acelaşi semn şi-a fost săpând,
Nădejde-naltă-n naltul ajutor;
Cinstit era în faptă şi-n cuvânt,
Dar chipu-i prea înnegurat de-un nor;
El cel mereu temut, ci nicicând temător. |
Upon a great adventure he was bond,
That greatest Gloriana to him gave,
(That greatest Glorious Queene of Faery lond)
To winne him worshippe, and her grace to have,
Which of all earthly thinges he most did crave:
And ever as he rode his hart did earne
To prove his puissance in battell brave
Upon his foe, and his new force to learne,
Upon his foe, a Dragon horrible and stearne. |
Cu mare faptă se ştia dator
Domniţei Gloriana cea crăiasă,
Regina-n glorii-a Ţării Zânelor ‒
Lui slavă, şi-al ei har să-şi dobândească,
Cea mai râvnită-avere pământească;
Şi tot gonind, gonind, simţea ardoare
Mult să străluce-n luptă voinicească
Frângând vrăjmaş, ca braţul să-şi măsoare,
Frângând vrăjmaş, Balaur, fiară-ngrozitoare. |
| Edmund Spenser |
traducere de Dan Duţescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 ian.
Sau magazin de lanţuri? 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!
29 ian.
Shattered are the high statutes of heaven, which were
created to endure eternally; for I see that the seven
shining gods can wail and weep and suffer, even as a
mortal creature on earth. Alas! Where can this come
from? I die almost with fear at this aberration. By the
eternal word it was determined of yore that not a drop
of tears should escape down from the fifth circle; but
now Venus so weeps in that her sphere that she will drown us on earth. |
Sfărâmate sunt cereştile dreptăţi
Ce s-au durat ca-n veci să dăinuiască,
De văd cum cele şapte zeităţi
Plâng, jeluie şi stau să pătimească
Precum acei din stirpea pământească.
Vai, unde-şi are-asemeni fapt izvor?
E-anapoda, iar eu de groază mor.
Statornicit din veci a fost, se zice,
Ca dintr-a cincea sferă nu cumva
Un strop de lacrimă în jos să pice.
Dar plânge Venus azi în sfera sa
Încât în lacrimi ne va îneca. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 ian.
Nu pentru cunoaşterea limbii engleze 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!
22 ian.
The smoke upon your Altar dies,
The flowers decay,
The Goddess of your sacrifice
Has flown away.
What profit then to sing or slay
The sacrifice from day to day? |
Pe-altarul vostru fumul scade
Şi crinii pier –
A jertfei voastre zeitate
S-a dus la cer.
La ce bun dar a-i hărăzi
Prinos de imunri, zi de zi? |
„We know the Shrine is void,” they said,
„The Goddess flown—
„Yet wreaths are on the altar laid—
„The Altar-Stone
„Is black with fumes of sacrifice,
„Albeit She has fled our eyes. |
Ei zis-au: „Ştim că nimenea
În templu nu-i –
Dar crini se pun pe lespedea
– altarului
Ce-l înnegrim cu-al jertfei fum,
Măcar că Ea lipseşte acum. |
„For, it may be, if still we sing
„And tend the Shrine,
„Some Deity on wandering wing
„May there incline;
„And, finding all in order meet,
„Stay while we worship at Her feet.” |
Căci, poate, tot nălţând cântare,
Şi tot slujind,
Un Zeu cu aripi rătăcitoare
Va simte jind
De-a se opri, spre-a ne lăsa
Să ne smerim la glezna Sa. |
| Rudyard Kipling |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
16 ian.
Matematica noastră cea de toate zilele
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!