28 aug.
Subtitrare
Sucks! 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
27 aug.
„I Care Not for These Ladies” de Thomas Campion
| I care not for these ladies, That must be wooed and prayed: Give me kind Amaryllis, The wanton country maid. Nature art disdaineth, Her beauty is her own. Her when we court and kiss, She cries, “Forsooth, let go!” But when we come where comfort is, She never will say no. If I love Amaryllis, She gives me fruit and flowers: But if we love these ladies, We must give golden showers. Give them gold, that sell love, Give me the nut-brown lass, Who, when we court and kiss, |
Nu–mi pasă de doamnele ce curtate se vor seară de seară, Daţi-mi pe-Amaryllis, fata fără griji, cea blândă, de la ţară. Cu artă-nşeli natura; în schimb, ei, frumuseţea-i este-ntreagă. Când o curtez şi o sărut, îmi strigă, „Dă-mi pace şi te du!” Dar, odată ajunşi la adăpost, ea nicicând va spune nu. Fiindcă o iubesc pe Amaryllis, ea îmi aduce fructe, flori; Dacă-aş iubi-alte doamne, mi-ar trebui ploi de taleri lucitori. Daţi aur celor care vând iubiri, eu vreau doar fata mea cu nuri: |
| She cries, “Forsooth, let go!” But when we come where comfort is, She never will say no. These ladies must have pillows, And beds by strangers wrought; Give me a bower of willows, Of moss and leaves unbought, And fresh Amaryllis, With milk and honey fed; Who, when we court and kiss, She cries, “Forsooth, let go!” But when we come where comfort is, She never will say no. |
Când o curtez şi o sărut, îmi strigă, „Dă-mi pace şi te du!” Dar, odată ajunşi la adăpost, ea nicicând va spune nu. Iubind moderne doamne, trebuie perne şi paturi cu brocart. Mie daţi-mi umbră de sălcii, muşchi moale şi frunzele drept pat; Şi pe proaspăta-Amaryllis, hrănită cu miere şi cu lapte. Când o curtez şi o sărut, îmi strigă, „Dă-mi pace şi te du!” Dar, odată ajunşi la adăpost, ea nicicând va spune nu. |
| Thomas Campion | traducere de Petru Dimofte |
20 aug.
„Cine dintre noi” de Ana Blandiana
| Când pleci, Nu ştiu care dintre noi a plecat, Când întind mâna Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine, Când îţi spun: te iubesc, Nu ştiu dacă nu mie îmi spun Şi mi se face ruşine. Odinioară Ştiam cum arăţi, Erai Nespus de înalt şi de subţire, Ştiam de unde-ncepi Şi unde mă sfârşesc, Îţi găseam uşor Buzele, gâtul, Clavicula dulce, Umărul copilăresc. De mult, îmi amintesc, Eram doi, Ţin minte cum ne ţineam de mână… Cine-a fost înfrânt dintre noi ? Cine-a putut să rămână? Singurul trup este al tău Sau al meu? Şi mi-e atât de dor De cine? Numai tăcând, Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi, Mai pot să te distrug Cu greu În mine. |
When you leave, I don’t know which one of us has left. When I stretch out my hand, I don’t know if it not me I am groping for. When I say to you, „I love you”, I don’t know if it not to me that I am saying it – And I feel ashamed. Once I knew what you were like. You were So tall and so slender, I knew where you began And where I ended. I could easily find Your lips, your neck, Your sweet collar bone, Your boyish shoulder, Long ago, I remember, There were two of us, I recall how we where holding hands – Which of us was defeated? Which of us managed to remain? Is this one body yours Or mine? Only in silence, With closed eyes, with clenched teeth, I can still destroy you… But how hard Within me. |
| Poezie de Ana Blandiana | Traducere de Dan Duţescu |
13 aug.
„Persistenţa flăcărilor” de Gellu Naum
| Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare steaua aprinsă a unui incendiu ceea ce am iubit ceea ce am sperat ceea ce rămâne de cunoscut |
The devouring images of things to come the kindled star of a burning house what we have loved what we have hoped for what still remains to be known |
| Costumele acrobaţilor îşi păstrează vioiciunea se reîncepe plimbarea somnambulică pe frigul fragil între vis şi ape între moarte şi veghe între memorie şi asfixie În această cameră atrăgătoare prin culoarea sicrielor ţipătul tău se deschide ca o fereastră |
The acrobats’ costumes preserve their gaudiness the sleepwalking begins again on a fragile tight rope between dream and waters between death and vigil between memory and choking In this room attractive through the colours of its coffins your shriek opens like a window |
| E timpul să cunoaştem femeia adormită ea nu aşteaptă decât asta ea priveşte cu un unic ochi languros liliecii care îşi fac cuib în palmele noastre |
It’s time we knew the sleeping woman that’s the only thing she’s wainting for she’s watching with one languid eye the bats that make their nests in our palms |
| Poezie de Gellu Naum | Traducere de Dan Duţescu |
07 aug.
Instrucţiuni
O fi un test: dacă nu ştii să aranjezi cuvintele în ordinea corectă, oricum nu contează
