01 sept.
În renovare
Uite aşa vin necazurile… 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
31 aug.
„I Fear a Man of Frugal Speech” de Emily Dickinson
| I fear a Man of frugal Speech — I fear a Silent Man — Haranguer — I can overtake — Or Babbler — entertain — |
Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin – Mi-e teamă de Omul Tăcut – Pe Vorbăreţ – pot chiar să-l întrec – Mă întreţin oricând c-un Limbut – |
| But He who weigheth — While the Rest — Expend their furthest pound — Of this Man — I am wary — I fear that He is Grand — |
De cel ce drămuieşte Vorba Când Alţii – vorbe risipesc – Mi-e teamă – şi-s prevăzătoare Este un Om Ales |
| Emily Dickinson | traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu |
24 aug.
„Din valurile vremii…” de Mihai Eminescu
| Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri – Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. |
Arise again, beloved, out of the waves of time With your long golden tresses and marble arms sublime; Your face that now transparent and pale as wax is pale Is shaded by the shadow of sorrow’s clinging veil! Your timid smile caressing does rest within my eyes, O star amidst fair women, o queen of starry skies; Your head upon your shoulder its wealth of beauty lays And in your eyes of wonder I’m lost and weeping gaze. |
| Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. |
Out of the void’s dark vapours may you once more uprear, That to my heart I clasp you, beloved angel dear, That I in nameless weeping above your face may bend And on your lips forever my burning kisses spend. While your cold hand unheeding I clasp against my breast, Closer, yet still closer, against my bosom pressed. |
| Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos… Zadarnic după umbra ta dulce le întind Din valurile vremii nu pot să te cuprind. |
Alas, not thus the darkness gives back its own again; Now through its icy vapours I see your shadow wane. With hanging arms and helpless once more I am alone Before a dream unending of hours that have gone; In vain with arms outstretching my soul your shadow craves, Dear one, I cannot reach you amidst time’s rolling waves. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
17 aug.
„Halcyon Days” de Walt Whitman
| Not from successful love alone, Nor wealth, nor honor’d middle age, nor victories of politics or war; But as life wanes, and all the turbulent passions calm, As gorgeous, vapory, silent hues cover the evening sky, As softness, fulness, rest, suffuse the frame, like freshier, balmier air, As the days take on a mellower light, and the apple at last hangs really finish’d and indolent-ripe on the tree, Then for the teeming quietest, happiest days of all! The brooding and blissful halcyon days! |
Nu printr-o mare iubire, Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război, Vei avea zile senine. Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc, Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară, Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa, Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi, Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate, Liniştitele şi fericitele zile senine. |