! lectícă / léctică este substantiv feminin care are două variante accentuale; termenul are genitiv-dativul lectícii/lécticii şi pluralul lectíci/léctici

* led e substantiv neutru cu pluralul leduri

! a legăna îşi păstrează câte o singură formă – indicativul prezent eu legăn, tu legeni, el leagănă şi conjunctivul prezent el să legene

* legislativ apare cu o a doua valoare, de substantiv neutru, pe lângă cea adjectivală, mai veche

* lejeritate este substantiv feminin cu genitiv-dativul lejerităţii

Verbul a (se) învinovăţi nu are multe sensuri, însemnând „a (se) considera sau a (se) declara vinovat”. S-a format prin derivare, de la cuvântul de bază vinovat, cu prefixul în-, una dintre semnificaţiile mai vechi referindu-se tocmai la „a (se) face vinovat”. Dintre sinonime, putem menţiona a (se) acuza, a (se) învinui, iar antonimele menţionate de dicţionare sunt a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica.

Prin urmare, în aparenţă, lucrurile sunt foarte simple. Dacă n-ar fi, ar trebui să existe explicaţii mai complexe, nu? Ar trebui să existe ceva adăugiri, ceva lămuriri, ceva desluşiri. Pentru că atât de puţine cuvinte nu pot spune poveşti prea complicate… Sigur, te poţi duce câteva pagini mai departe, ca să vezi ce e vina ori vinovăţia, şi s-ar putea să te pună pe gânduri, căci clarificările sunt mai numeroase acolo. Iar în viaţa de dincolo de hârtie, istoriile sunt încă şi mai încurcate.

Continuare »

! lă-mă-mamă este un termen popular care acum poate fi folosit şi ca substantiv feminin, nu doar masculin, cu formă de genitiv lui lă-mă-mamă şi plural lă-mă-mamă; termenul este folosit în registrul ironic şi se referă la „om fără energie, bleg, tâmpit”

! Lăsatul-secului / Lăsata-secului este numele unei sărbători, substantiv neutru sau feminin, după caz

! lături apare doar în locuţiunea adverbială pe de lături

! lebăr / lebărvurst este substantiv neutru cu două forme corecte

! lecitină e substantiv feminin cu genitiv-dativul lecitinei şi pluralul lecitine

Cu verbul a ticlăzi m-am întâlnit din întâmplare, într-o poveste a unui amic pentru care cuvântul nu era străin, dar care rămăsese surprins să-l audă într-un context atipic. Pentru că termenul este un regionalism pe care cu mare greutate l-am găsit chiar şi în dicționare, unde apare mai curând substantivul corespunzător – ticlăzău, care înseamnă „fier de călcat”.

Prin urmare, dacă vrei „să ticlăzăşti”, musai îți trebuie un ticlăzău, pe care, dacă nu-l ai în casă, îl găseşti la Vişeu: „S-o dus lelea la Vișeu / Să-și cumpere ticlăzău”. Termenul a pătruns în româneşte din limba maghiară – téglázó, şi are chiar şi un sinonim regional – voşorlău. Dacă e prea greu, ziceți-i „fier de călcat” şi pace, dar nu vă prefaceți, de-acum încolo, că nu ştiți despre ce e vorba.

Continuare »

! lăcaş / locaş este un termen cu două variante acceptate, sinonim cu „aşezământ”; substantivul neutru are pluralul lăcaşuri/locaşuri

! lăcrămioară este numele florii; se desparte lă-cră-mioa-re, este substantiv feminin cu genitiv-dativul articulat lăcrămioarei şi pluralul lăcrămioare. Se face, astfel distincţia faţă de substantivul !lăcrimioară (diminutiv al lui lacrimă), feminin cu genitiv-dativul lăcrimioarei şi pluralul lăcrimioare.

! a se lăfăi rămâne cu câte o singură formă, verb reflexiv cu indicativul prezent el se lăfăie, imperfect el se lăfăia, conjunctivul să se lăfăie

! a lălăi (sinonim cu a fredona) este un termen popular care păstrează, şi el, o singură formă pentru indicativ prezent – el lălăie, imperfect el lălăia şi conjunctiv prezent el să lălăie

! lălâu este termen familiar, adjectiv masculin cu femininul lălâie şi pluralul lălâi („care are mişcări greioaie, leneşe, lipsite de graţie; care este neglijent, neîngrijit, rău şi murdar îmbrăcat”)

Verbul a emigra face parte dintr-o categorie specială, a vorbelor cu foarte mare încărcătură emoțională. Înseamnă „a-și părăsi patria (locul de baștină) pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară”. Vine din limba latină (emigrare < ex „afară”, migrare „a se duce”) pe filieră franceză (émigrer), stabilind echivalență de sens cu a se expatria, dar având printre sinonime și termeni mai expresivi, precum a pribegi, a se înstrăina, a se desțăra, a băjeni/băjenări (toate din zona arhaică și livrescă).

Decizia de a emigra se poate lua ca urmare a unor circumstanțe independente de voința celui care se vede nevoit să facă un astfel de pas, fiind constrâns de factori politici sau economici, cu efecte foarte puternice pe plan emoțional, devastatoare uneori. În natură – ca de obicei – lucrurile sunt mai simple; verbul se folosește, de pildă, pentru păsările care schimbă locul după climă, activitate ce intră în firescul vieții și al morții, pe care oamenii îl complică, de cele mai multe ori. Oricum ar fi, antonimul folosit este același – a se repatria.

Continuare »