06 sept.
„Remember” de Christina Rossetti
| Remember me when I am gone away, Gone far away into the silent land; When you can no more hold me by the hand, Nor I half turn to go yet turning stay. Remember me when no more day by day You tell me of our future that you plann’d: Only remember me; you understand It will be late to counsel then or pray. Yet if you should forget me for a while And afterwards remember, do not grieve: For if the darkness and corruption leave A vestige of the thoughts that once I had, Better by far you should forget and smile Than that you should remember and be sad. |
Să nu mă uiţi când voi pleca departe, Departe,-n ţara-n care, dragul meu, De mână n-ai să mă mai ţii, nici eu N-am să tot spun că plec, stând mai departe; Când planuri pentru amândoi, măreţe, Nu-mi vei putea descrie zi de zi. Să-ţi aminteşti doar – prea târziu va fi Ca să te rogi sau să mai dai poveţe. Dar dacă ai să uiţi şi, altădată, Îţi vei reaminti, nu te-ntrista; Iar dacă visul mie drag cândva Printre ruini va licări, mai bine Să uiţi, zâmbind cu faţa-nseninată, Nu să te-ncrunţi gândindu-te la mine. |
| Christina Rossetti | traducere de Leon Leviţchi |
