După cum ştiu chiar şi începătorii, „soră” se spune „sister” în limba engleză. În exprimări mai familiare, se foloseşte şi forma scurtă „sis”. De aici provine şi diminutivul „sissy„, adică „surioară”. Acest cuvânt are însă un sens peiorativ când se face referire la o persoană masculină, însemnând „fătălău”, „pămpălău”. Se foloseşte şi la plural, adică „sissies”.
Este o meserie exotică să fii „pearl diver„, adică „scufundător după perle”. Însă dacă vezi în Statele Unite o ofertă de angajare pentru aşa ceva, nu este motiv de entuziasm. Această expresie este folosită în argou pentru cei care spală vasele în restaurante. Originea expresiei se datorează faptului că locul în care se spală vasele este întotdeauna plin de umezeală, cu apă pe jos, iar angajaţii alunecă destul de des, spre hazul colegilor, care glumesc astfel pe seama lor.
În limba engleză, „dădacă” se spune „nanny„. Termenul vine de la „nanna” sau „nana”, care înseamnă „bunică”, „mamaie”. Sufixul -y marchează un diminutiv, aşa că „nanny” devine „bunicuţă”. Primele dădace erau femei în vârstă, aşa că asocierea are sens. În prezent, dădacele au vârste foarte variate, fiind chiar şi adolescente, dar termenul s-a păstrat.
Mai mult, au apărut chiar şi bărbaţi pe post de dădacă. Aceştia sunt numiţi „male nanny”. Este însă o expresie cam incomodă şi uşor forţată, aşa că s-a inventat un cuvânt interesant: „manny„. Este cumva amuzant, dar este practic, chiar şi copiii mici îl pot pronunţa.
În limba engleză, se foloseşte „you” atât pentru pronumele la persoana a II-a singular („tu”), cât şi pentru persoana a II-a plural („voi”), ba chiar şi pentru adresare politicoasă („dumneavoastră”). În trecut, cuvântul pentru singular era „thou„, dar în zilele noastre acesta este aproape ieşit din uz, fiind considerat arhaic. Motivul este faptul că englezii au avut o tendinţă accentuată de a se adresa politicos, pentru aceasta folosindu-se forma de plural.
Pentru a se compensa lipsa diferenţei dintre singular şi plural, în ultima vreme au apărut în limbajul informal „y’all”, „youse”, „you’uns”, „you guys” etc, pe post de pronume la persoana a II-a plural.
La origine, „access” („acces”) este substantiv, dar de ceva vreme este folosit şi ca verb. Un exemplu destul de des întâlnit este „you can access your account online” („poţi să-ţi accesezi contul online”), dar există multe alte situaţii în care „access” poate fi întâlnit ca verb, în special în domeniul tehnologiei informaţiei. Totuşi, unele persoane mai conservatoare sunt deranjate de o astfel de exprimare. Dacă situaţia o cere, poate fi de preferat folosirea unui verb sinonim, precum „to use” („a folosi”, „a utiliza”) sau „to reach” („a atinge”, „a accesa”), ori se poate reformula în „to get access” („a obţine acces”), astfel încât „access” să apară ca substantiv.
Cele două cuvinte în limba engleză se pronunţă aproape identic şi sunt înrudite, ceea ce le face uşor de confundat. În timp ce „advice” este substantiv şi înseamnă „sfat”, „advise” este verb şi înseamnă „a sfătui”, „a informa”. Pentru a reţine mai uşor forma corectă, ne putem aminti de „advised” (care înseamnă „sfătuit”, „informat”), scris cu litera „s”, ca şi verbul din care provine.
© 2026 blog.ro-en.ro