Iulia Muşat

* biker vine din engleză, substantiv masculin cu pronunţia báĭcăr şi pluralul bikeri; deducem: mergător cu bicicleta… Oare biciclist ce-avea?

! bikíni are aceeaşi origine, dar îşi îmbogăţeşte formele; substantivul masculin se articulează bikíniul (-ni-ul) şi are pluralul bikíni/bikínii

* bíldungsromán (-dungs-ro) este un substantiv neutru cu pluralul bildungsrománe, provenit din limba germană, care denumeşte un „roman care prezintă procesul de formare a unui caracter”

! bill intră din engleză, ca substantiv neutru; n-avem lămuriri despre sens, aşa că aş merge pe „factură”, dacă nu m-ar deconcerta puţin articularea – bíllul şi pluralul bílluri…

* bíne-credinciós primeşte, la vremuri noi, drept de fiinţare, ca adjectiv masculin cu pluralul bíne-credincióşi şi femininul bíne-credincioásă/bíne-credincioáse. Pentru că astăzi suntem liberi să ne bucurăm de adevărul Bibliei şi să ne urăm, cu voci mari, „Crăciun fericit!”

* bifocál este adjectiv masculin, cu pluralul bifocáli; forma feminină este bifocálă/bifocále, iar sensul se referă la lentile cu două distanţe focale diferite sau la ochelari cu astfel de lentile

! bifurcá trece în categoria verbelor reflexive, având indicativul prezent 3 singular şi plural – se bifúrcă

* big band intră în limba noastră din engleză, de unde păstrează pronunuţia bigbénd; înregistrat ca substantiv neutru, va fi articulat big bandul şi va avea pluralul big banduri. Din aceeaşi zonă lexicală, primim deja celebrele *Big Bang – pronunţat bigbéng, substantiv neutru cu articularea Big Bangul şi * Big Brother – substantiv propriu masculin a cărui pronunţie recomandată este – ţineţi-vă bine! – bigbrázăr [sic!].

* bihoreán este un adjectiv masculin cu pluralul bihoréni şi femininul bihoreánă/bihoréne ce apare ca noutate. Atunci când are valoare substantivală, termenul are drept corespondent feminin pe *bihoreáncă/bihorénce.

! bihún m-a lăsat mască! Îmi asum semidocţia şi învăţ un substantiv neutru cu pluralul bihúne, care nici măcar nu e nou, nici regionalism, despre care însă n-am găsit nicio explicaţie pe nicăieri… O fi pe drum şi-o învăţ p’ormă!

! a biciui îşi modifică parţial paradigma, după cum urmează: la indicativul prezent de persoana 3 sg. primim binecuvântare a le folosi, după cum credem de cuviinţă, fie pe (el) biciuieşte, fie pe (el) biciuie, la fel ca şi în cazul conjunctivului prezent 3 – să biciuiáscă/să bíciuie; imperfectul 3 sg. rămâne neschimbat – el biciuiá, asemenea şi indicativul de 1sg. şi 3pl. (nu mai este menţionat, dar presupun că tot eu/ei biciuiésc)

* bidonville este un substantiv neutru provenit din limba franceză, de la care s-a păstrat doar pronunţia (ille pron. il), pentru că articularea (bidonville-ul) şi pluralul (bidonville-uri) sunt româneşti

! bie îşi modifică pronunţia, cuvântul având acum doar o singură silabă – bĭe; substantivul neutru se articulează biéul şi pentru pluralul care înseamnă fâşii – forma biéuri

* Biedermeier este un substantiv propriu neutru provenit din germană, ce denumeşte un „stil în artă” (mobilier caracterizat prin forme simple, suprafeţe netede, lemn curbat, cu aspect general greoi, exprimând gustul pentru confort şi pentru viaţa intimă de familie); pronunţia recomandată este bídărmaier

* bifă are gen (feminin), are genitiv-dativ (bifei), are şi plural (bife)… probabil este vorba despre semn, pentru că alte explicaţii nu-s.

! bibícă stă mărturie în noul DOOM despre genialitatea lui Caragiale, care nu în van ne lua peste picior pentru apucăturile denominative. Termenul se referă la o persoană (iubită – normal! că doar numai din alintătură se poate naşte un asemenea cuvânt); şi, deşi este învechit şi familiar (nu mai spunem că există deja celebrul masculin bibic), insistăm să-l dăm publicităţii. Mai mult, îi schimbăm şi declinarea: pluralul nu mai e bibíce, ci bibíci. Parol!

! Bíblie apare ca substantiv propriu feminin, „cartea de bază a creştinismului”; despărţirea în silabe se face (Bi-bli-e), articularea – Bíblia, iar genitiv-dativul e Bíbliei

! bibliofíl (bi-bli-o-) câştigă teren şi îşi diversifică formele; poate fi adjectiv sau substantiv masculin, cu pluralul bibliofíli; acum are şi feminin – bibliofílă/bibliofíle

!bibliofob primeşte aceleaşi modificări, căci şi femeile au dreptul să fie! Teribil mi-a plăcut, dintre toate cuvintele acestei familii, nu doar ca sonoritate sau idee, cât pentru că mi s-a părut o oarecare ironie folosirea parantezei (rar) în dreptul său! În zilele noastre?! Poate doar în ce priveşte folosirea – e drept că-i cam lung… nici cei ce care sunt nu stiu să-l spuie!

! bicentenár, substantivul neutru care denumeşte cea de-a două suta aniversare primeşte formă de plural – bicentenáre… M-am întrebat de ce nu exista până acum… Sau de ce a apărut? Vom aniversa câte două, trei, cinci bicentenare?

* Berbecul (constelaţie, zodie) apare – primul dintre cele douăsprezece semne zodiacale, cu precizarea că este acceptat ca substantiv propriu masculin… Nu sunt sigură că înţeleg de ce nu se specifică forma nearticulată.

* bermudă apare ca substantiv feminin (mie îmi par cam… „pantaloni” pentru asta…), cu genitiv-dativul bermudei şi pluralul bermude. Termenul vine de la denumirea Insulelor *Bermude, substantiv propriu feminin, cu formă numai pentru plural… Nu era o idee să se cheme tot la plural şi nădragii?

! bestseller ajunge şi la noi, anglicism care respectă pronunţia [ller pron. lăr], dar nu şi grafia; cuvântul are variantă neaoşă de plural – bestselleruri

! betegeală e termen modificat, lucru ce m-a surprins peste măsură, pentru că nu ştiam că până acum forma corectă era betejeală… Termenul popular are genitiv-dativul articulat betegelii şi pluralul betegeli. În plus, modificarea apare şi la verbul corespunzător – !a betegi, regionalism cu prezentul 3 betegesc, imperfectul betegea şi condiţionalul să betegească. Hai că pe-ăsta l-am zis bine avant la lettre!

! beton e şi el un neutru zăpăcit, pentru că – mai nou – îi schimbară forma la plural: în cazul mai multor tipuri (sorturi, cică!), le zicem betoane, nu betonuri. Nu pot să nu mă întreb câţi dintre noi le zic în vreun fel… da’ în caz că ne punem întrebări existenţiale, nu strică de ştiut!

! bébe / bebé apare cu ceva modificări; nu ne mai interesează cu necesitate care sunt acestea, destul să spunem că termenul acceptă două variante accentuale şi este considerat substantiv neutru; nu mai avem plural, nu mai avem articulare. Apare ca noutate *bebeluş, care ar putea suplini această lipsă; acest nou substantiv masculin are pluralul bebeluşi. Cu surprindere, am descoperit că avem, cu ceva modificări, şi masculinul !bébi, un hibrid căruia nu sunt sigură că-i văd utilitatea…

! behaviorísm este unul dintre cuvintele care m-a lăsat, în cel mai propriu sens al expresiei, cu gura căscată; asta pentru că, precizându-se originea sa engleză, ni se indică şi pronunţia primei jumătăţi – beha se pronunţă [biheĩ]. Moment în care întrebarea naturală care-mi pare mie a se naşte este: şi restul cum îl zic? Ca la ei sau ca la noi?

* Beijing este substantivul propriu neutru care denumeşte vechiul Pékin; prima silabă se pronunţă [bei-]

! belarus / bielorus primesc amândouă drept de existenţă, atât ca adjective, cât şi ca substantive masculine, cu pluralul belaruşi/bieloruşi şi femininul belarusă/bielorusă. Şi e firesc să fie astfel, atâta timp cât numele statului de la care se formează este acceptat, şi el, în două variante: *Belarus/Bielorusia. Pe lângă faptul că mi se spune că acest nume de ţară are o dată gen neutru, iar a doua oară genul feminin, genitiv-dativul este interesant, deoarece pentru prima formă se recomandă (statului) Belarus; cea de-a două are declinare normală pentru feminine – Bielorusiei. Când vine vorba de limba corespunzătoare, revenim cumva la normal: fie că spunem belarusă sau bielorusă, substantivul este feminin.

* Benelux este un substantiv propriu neutru care denumeşte (după indicaţiile DOOM-ului) un „grup de state”… N-ar fi stricat o precizare mai exactă, ţinând cont de faptul că termenul este obţinut printr-un procedeu mixt de abreviere şi compunere de la Belgia, Olanda (Netherlands) şi Luxemburg… nu de la orice state.