15 sept.
a, an
În limba engleză există două articole nehotărâte identice ca semnificaţie, dar care se folosesc în funcţie de cuvântul care urmează: „a” şi „an„. Regula generală spune că „a” se foloseşte înainte de consoane, iar „an” înainte de vocale. Scopul este o mai uşoară exprimare verbală. De fapt, regula se aplică fonetic, nu ortografic. Astfel, dacă se aplică la un cuvânt precum „X-ray”, care are prima literă o consoană, dar se pronunţă „ex-ray”, deci începând cu o vocală, se foloseşte „an„. De asemenea, dacă este vorba despre un cuvânt care începe cu o consoană ce nu se pronunţă, urmată de o vocală, se foloseşte tot „an” (de exemplu, „an honest effort”).
Si cu semivocalele cum ramane?
(/w/ si /j/ in cuvinte ca ‘woman’ sau ‘university’)
Oricum, e frumos ce faceti voi aici, pacat ca cine trebuie sa citeasca si sa invete lucrurile acestea, se va limita la imaginile si filmuletele haioase
15 septembrie 2008 la 13:30Va rog sa-mi clarificati ceva :cand se scrie in engleza cu litera mare, ca vad ca nu e o regula ,primesc texte din Anglia unde cam toate cuvintele sunt scrise cu litera mare ,alteori primesc texte care sunt exact pe dos. Va rog frumos clarificati macar teoria ca practica vad ca e anapoda
15 septembrie 2008 la 13:37ba este regula iar textele acelea de care spuneti poate nu sunt scrise de oameni ‘dusi la scoala’. In Engleza orice nume propriu se scrie cu litera mare, ca si la noi, incluzand zilele saptamanii, lunile anului, sarbatorile, iar in titluri – toate cuvintele importante (deci nu si articole, conjunctii, prepozitii – numai verbe, substantive, adj, adv.) Atentie!!! Si pronumele personal de pers. 1 sg. se scrie vesnic cu litera mare, nu numai la inceput de propozitie.
15 septembrie 2008 la 13:43