Verbul a amnistia este un neologism venit din franceză – amnistier. Înseamnă „a acorda amnistie unui infractor” sau „a scoate un delict de sub sancțiunile legii”. Termenul are, prin urmare, un sens propriu – „a acorda printr-o lege o amnistie”, dar și unul figurat – „a ierta, a trece cu vederea”.

Se poate folosi cu referire la deținuții eliberați printr-o amnistie, dar și orice alte situații în care o persoană este scutită de o pedeapsă ori este iertată, scuzată. Fundamental, sensurile verbului sunt legate de cel al substantivului corespunzător – amnistie.

Cuvântul își are originile în limba greacă și este asociat cu legile folosite, încă din Antichitate, la sfârșitul războaielor civile, pentru a pune capăt răzbunărilor, odată pacea semnată. Astăzi, în limba engleză, substantivul se referă la situații care implică încălcarea drepturilor omului ori la deținuții condamnați din motive politice.

Dicționarele noastre par a ignora aceste nuanțe, care mie îmi par importante… Acesta se utilizează în sfera juridică și denumește un „act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa”. Și iată cum, fără nuanțele potrivite, cuvintele pot căpăta sensuri negative.