Verbul a cutreiera vine din limba latină (contribulare) și apare lămurit în dicționare mai mult cu ajutorul sinonimelor – a străbate, a colinda (în lung și-n lat), a umbla (din loc în loc), echivalent, prin extindere de sens, cu a hoinări, a vagabonda. Are și o utilizare reflexivă, mai neobișnuită, care înseamnă a se perinda.

În afară de acestea, o multitudine de alte lexeme se aliniază lui, din punctul de vedere al semnificației, în diferite contexte: a bate, a călători, a călca, a se duce, a flana, a frecventa, a merge, a ocoli, a parcurge, a peregrina, a petrece, a (se) plimba, a se plimbarisi, a rătăci, a răzbate, a traversa, a treiera, a vântura, a vizita.

În primul rând, cel mai mult mă încântă sonoritatea verbului acestuia – mi se pare frumos. Tot astfel, mi-e foarte apropiat de inimă sensului lui. Am un corp locuit de un suflet nomad, într-o oarecare măsură, pentru care cutreieratul a devenit o plăcere atât de mare, încât cu greu o poate ceva potoli.

Iar în Los Angeles am reușit chiar să ne împotmolim într-un cartier mărginaș, mânați de dorința de a călători pe urmele starurilor (Hollywood Walk of Fame) și surprinși de orele târzii ale nopții, prea departe de hotelul în care eram cazați, în Montebello. Orașul e uriaș, cu un sistem de centuri supraaglomerate, însă cu un centru curat și dichisit. Periferia are un aer primejdios pentru străini, dar am întâlnit și oameni dornici să ne ajute, astfel că, până la urmă, totul s-a sfârșit cu bine.