Verbul a se împăuna înseamnă „a deveni (foarte) fudul (ca un păun)”, ori „a-şi da importanţă, a se umfla în pene”. Dincolo de sensul neutru, care are de-a face cu mândria personală legată de vreo reuşită, semnificaţia termenului pare să alunece destul de des spre sugestia înfumurării, a îngâmfării, a semeţiei fără bază reală şi justificare. Ca rotirea unei cozi de păun, pentru a face impresie.

Mie mi se pare foarte frumos verbul acesta, şi chiar mai grăitor decât sinonimele sale. De exemplu, toate se formează de la câte un substantiv sau adjectiv care arată un sentiment ori o însuşire ce constituie motiv de mândrie: de exemplu, a se făli se formează de la fală, a se mândri de la mândru, iar a se fuduli de la fudul. Împăunarea însă are-a face cu numele unei păsări. Mai mult chiar decât cântecul, pentru care nu găsesc un exemplu similar… Ciudat, nu?

Întotdeauna m-am gândit că penajul extraordinar al masculului nu este justificat doar genetic, pentru a cuceri o femelă urâţică şi cenuşie la culoare, ci şi de sarcina pe care o are bărbătuşul de a atrage, rapid şi fără greş, orice duşman care ar putea să-i ameninţe familia… Nu e ciudat felul în care rasa umană a schimbat rostul lucrurilor? Acum există alte metode de a-i apăra pe cei dragi: coada impresionantă a vreunui mascul nu mai e de niciun folos.