Verbul a învinge se referă, într-o primă accepţie, la rezultatul unilateral al unei confruntări dintre doi adversari, în circumstanţe diferite – în război, într-o luptă, într-o întrecere sau o competiţie de orice fel. Sinonimele sunt relativ numeroase – a bate, a birui, a copleşi, a dispune (de), a doborî, a izbândi, a înfrânge, a întrece, a supune, a triumfa. Prin extindere de sens, termenul poate fi explicat prin expresia „a duce până la capăt”, putând avea drept sinonime pe a trece (peste), a depăşi, a răzbi.

Dintr-un alt punct de vedere, obiectul acestei acţiuni poate să fie o necesitate, o dorinţă, o pornire, o pasiune, o slăbiciune, o durere, presupunându-se astfel izbânda de „a face să nu se manifeste”. Sensul acesta pune accentul, mai curând, pe controlul asupra propriei persoane, sugerând metaforic ideea că cel mai mare duşman e înlăuntrul nostru, mai puternic decât toţi cei de-afară pe care ne tot străduim a-i reduce la tăcere. Verbul stabileşte, astfel, sinonimie cu a(-şi) domina, a(-şi) înfrâna, a(-şi) stăpâni.

Unul dintre cele mai importante simboluri religioase ale „victoriei” este Sfântul Nicolae. Numele său derivă din doi termeni greceşti – nike („victorie”) şi laos („popor”), iar sfântul este înzestrat cu darul facerii de minuni. Rolul său este acela de ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept (aşa cum se povesteşte despre evenimentul sărbătorit pe 6 decembrie), al călătorilor şi al negustorilor, al mireselor, al fetelor nemăritate şi al copiilor. Moşul, pe care toţi picii (mai ales eu!) îl aşteaptă în această seară, nu se arată niciodată, dar ştie să împartă dulciuri ori nuieluşe, fiecăruia după faptă. Voi aţi pregătit ghetuţele?