13 ian.
Mâncare pentru câini
Am un ciolan la schimb 
Arhiva pentru ianuarie, 2017
12 ian.
DOOM 2: muiercea – mult
! muiércea rămâne cu o singură formă corectă (muierce dispare); este un derivat al lui muiere și se folosește cu referire la bărbații care se comportă ca femeile sau umblă după femei; funcționează în registrul popular și este substantiv masculin cu genitiv-dativul lui muiercea și pluralul muiercea. Din aceeași familie lexicală, verbul a se muieri trece în clasa reflexivelor; este un regionalism („a avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie”) cu indicativul prezent el se muierește, imperfectul el se muierea și conjunctivul să se muierească.
* mujahedin este substantiv masculin cu pluralul mujahedini („combatant încadrat în unități paramilitare care luptă împotriva dușmanilor Islamului”)
! mulatru are acum, pe lângă valoarea substantivală mai veche, și una adjectivală; este masculin cu pluralul mulatri și femininul mulatră-mulatre
! mulge-capre este un sinonim popular al lui lipitoare, substantiv feminin cu genitiv-dativul lui mulge-capre și pluralul mulge-capre
! mult este adjectiv pronominal nehotărât, masculin cu pluralul mulți și femininul multă-multe; genitiv-dativul antepur este multor. De asemenea, într-o altă accepție, *mult este adverb – valoare nouă în DOOM2.
11 ian.
„Prometheus” de George Gordon Byron
| Titan! to whose immortal eyes The sufferings of mortality, Seen in their sad reality, Were not as things that gods despise; What was thy pity’s recompense? A silent suffering, and intense; The rock, the vulture, and the chain, All that the proud can feel of pain, The agony they do not show, The suffocating sense of woe, Which speaks but in its loneliness, And then is jealous lest the sky Should have a listener, nor will sigh Until its voice is echoless. |
Titan! Al omenirii chin, Mereu dispreţuit de zei, În ochii-ţi, veşnice scântei, S-a oglindit întreg, hain. Ţi-a fost răsplată suferinţa Care ţi-a măcinat fiinţa, Şi lanţul, vulturul, o stâncă, Tortura crâncenă şi-adâncă Pe care-o inimă vitează, Doar solitudinii-o trădează, În mândra ei însingurare, – Dar şi atunci cu-o şoaptă mută Ca cel de sus să nu-i audă Suspinul stins în murmurare. |
