04 Ian

a înnoi

Începem încă un an, cu verbul a înnoi. Termenul se poate referi la a (se) face ca nou, înlocuind ceea ce era vechi, uzat, adică un soi de refacere ori reparare. De asemenea, poate face trimitere la punerea unui lucru nou în locul altuia vechi, ceea ce înseamnă primenire ori schimbare. Şi, aşa cum e şi firesc, cuvântul are o dimensiune metaforică ce presupune obligatoriu reflexivitatea, sinonimă cu a se împrospăta, a se redeştepta, a se regenera, poate chiar a se reinventa pe sine. În plan concret, însă, pot fi înnoite acţiuni, haine, case, vitrine, autorizaţii, documente personale sau tratative etc. Scopul fundamental este acela de a le prelungi „viaţa”, de a fixa un nou început, fie şi artificial sau doar aparent.

Mie îmi place obiceiul „înnoirilor” începutului de an. Ştiu că sunt oameni care îl evită şi îl desconsideră pentru că nu îi văd logica şi utilitatea, dar mie îmi place. Şi ştiu exact şi de ce: pentru că mă obligă la două lucruri fundamentale. În primul rând, la o analiză cât mai obiectivă şi mai cinstită despre ce am făcut un an întreg, ceea ce determină un soi de „dare de socoteală” faţă de mine însămi. Operaţiunea cere, fără îndoială, onestitate şi recunoaşterea minusurilor (care există, indiferent câte lucruri bune aş fi făcut în timp). E greu, dar pe mine mă ajută întotdeauna: viaţa mea nu e perfectă, dar să ştiu cu exactitate în ce fundătură mă aflu e un lucru nepreţuit pentru sănătatea mea mentală!

În al doilea rând, e vorba despre stabilirea unor obiective pentru perioada următoare – iar acesta pare să fie ciuca bătăii de joc a celor care nu-şi doresc nimic pentru anul următor! (Poate pentru că nu se poate fără socoteala care dă cu minus despre care vorbeam înainte?) Eu am găsit o soluţie foarte simplă: îmi doresc numai lucruri mici (pe cele mari oricum le voi realiza atunci când le va fi timpul). Şi nu foarte multe. Nu cred că-ţi poţi schimba fundamental viaţa în urma unei promisiuni dintr-o noapte. Dar cred că-ţi poţi pune în minte că trebuie să bei mai multă apă şi să mănânci mai multe fructe, dacă ştii că ai o problemă cu asta. Sigur, vor spune scepticii, crezi că trebuie să aştepţi Anul Nou pentru asta? Şi de ce nu? e un moment la fel de bun ca oricare altul. Acum doi ani mi-am promis că voi ieşi din ţară cel puţin o dată pe an, şi asta este dorinţa pe care o reînnoiesc cu fiecare revelion. Şi-mi iese.

Anul acesta mi-a mai venit o idee pe care, cu voia dumneavoastră o să v-o împărtăşesc. Am hotărât, ca urmare a surprizelor financiare extrem de neplăcute din ultima vreme, că anul acesta voi acorda o atenţie specială fondurilor mele de economii. Nu sunt o femeie bogată, dar nu-mi lipsesc lucrurile de strictă necesitate şi chiar am ceva pe deasupra. Însă economii în sensul adevărat al cuvântului nu ştiu să fac. Am preferat, până acum, sentimentul plăcut al muncii pentru a-mi permite cheltuielile de bază şi ceva plăceri personale. Începutul acestui nou an m-a prins cu o perspectivă puţin schimbată asupra cheltuielilor mele, aşa că voi acţiona în consecinţă: calculele sunt făcute, hotărârea este luată, determinarea nu-mi lipseşte. Iar prima zi a unui nou an e un moment grozav pentru a-ţi dori lucruri de care eşti în stare. Chiar crezi că nu eşti în stare de nimic?

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • a (se) împrumuta: Verbul a (se) împrumuta are o mulţime de utilizări. Nu neapărat pentru că are multe ...
  • a banaliza: Cuvânt vânturat pe buzele tuturor la ordinea zilei, şi mare făcător de minuni în rezolvarea ...
  • a dărui: Unul dintre cele mai extraordinare lucruri de care oamenii sunt capabili este acela de a ...
  • a şti: Ştiinţa e mare lucru în ziua de azi. De fapt, a fost în toată vremea, ...
  • a se îndoi: Verbul a se îndoi porneşte, ca semnificaţie, de la ideea de „dublu”, privită însă din ...

© 2017 blog.ro-en.ro