31 ian.

„The World’s a Stage” de Hilaire Belloc

The world’s a stage. The trifling entrance fee
Is paid (by proxy) to the registrar.
The Orchestra is very loud and free
But plays no music in particular.
They do not print a programme, that I know.
The cast is large. There isn’t any plot.
The acting of the piece is far below
The very worst of modernistic rot.
The only part about it I enjoy
Is what was called in English the Foyay.
There will I stand apart awhile and toy
With thought, and set my cigarette alight;
And then — without returning to the play —
On with my coat and out into the night.
Lumea-i o scenă. Taxa de intrare,
Un fleac, o verși (prin mandatar) la primărie.
Orchestra cântă-n legea ei, și tare,
Dar nu încheagă, nicio melodie.
Program nu se împarte. Numeroasă
E distribuția. Plot nu există.
Realizarea-i chiar mai nebuloasă
Decât o inepție modernistă.
Unicul punct în stare să m-amuze
Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).
Acolo, c-o țigare între buze,
Stând solitar, confecționez panseuri.
Și-apoi – renunț la locul meu (nr. 7),
Îmi iau raglanul și mă pierd în noapte.
Hilaire Belloc traducere de Dan Duțescu

© 2021 blog.ro-en.ro