23 sept.

„The Timber” de Henry Vaughn

Sure thou didst flourish once! and many springs,
Many bright mornings, much dew, many showers,
Pass’d o’er thy head; many light hearts and wings,
Which now are dead, lodg’d in thy living bowers.
Cândva-nfloreai şi tu! şi mulţi prieri,
Mulţi zori şi multă rouă, multe ploi
S-au perindat; şi parcă până ieri
Mult păsăret îţi cuibărea prin foi.
And still a new succession sings and flies;
Fresh groves grow up, and their green branches shoot
Towards the old and still enduring skies,
While the low violet thrives at their root.
Noi ciripiri şi zboruri vin la rând,
Cresc noi dumbrăvi, din crengi subţiri smicele
Spre cerul vechi şi veşnic, sus, pe când
Ţi-aduni, lângă tulpină, viorele.
But thou beneath the sad and heavy line
Of death, doth waste all senseless, cold, and dark;
Where not so much as dreams of light may shine,
Nor any thought of greenness, leaf, or bark.
Dar tu pe tristul morţii drum te pierzi
Întreg, în bezne, ger şi uluire,
Acolo unde ram şi frunze verzi
Par numai, ca prin vis, o licărire.
And yet—as if some deep hate and dissent,
Bred in thy growth betwixt high winds and thee,
Were still alive—thou dost great storms resent
Before they come, and know’st how near they be.
Şi totuşi – când vreo duşmănie grea
Va bântui dinspre furtuni spre tine,
Ca-n viaţă, iar – ai s-o presimţi pre ea
Din depărtări, şi-ai să cunoşti că vine.
Else all at rest thou liest, and the fierce breath
Of tempests can no more disturb thy ease;
But this thy strange resentment after death
Means only those who broke—in life—thy peace.
Ci dacă-adormi de tot, viforniţi crunte
Tihnirii tale nu mai au ce-i face;
Iar după moarte spaima-ţi or s-o-nfrunte
Doar cei ce-n viaţă nu-ţi dădură pace.
Henry Vaughn traducere de Tudor Dorin

19 aug.

„The Retreat” de Henry Vaughn

Happy those early days! when I
Shin’d in my angel-infancy.
Before I understood this place
Appoint’d for my second race,
Or taught my soul to fancy ought
But a white, celestial thought,
When yet I had not walk’d above
A mile, or two, from my first love,
And looking back (at that short space,)
Could see a glimpse of his bright face;
When on some gild’d cloud or flower
My gazing soul would dwell an hour,
And in those weaker glories spy
Some shodows of eternity;
Before I taught my tongue to wound
My conscience with a sinful sound,
Or had the black art to dispence
A sev’ral sin to ev’ry sense,
But felt through all this fleshly dress
Bright shoots of everlastingness.
Ferice vechi-zilele cele
Senine-ale juneţii mele!
Pe-atunci meleagu-acest mi l-aş
Fi hărăzit pentru urmaşi,
Iar sufletul mi-era-ndrumat
Doar spre ce-i sfânt şi nentinat;
Drum lung când nu mă despărţea
De-ntâia dragoste a mea,
Şi când, uitându-mă-ndărăt,
Puteam – scurt licăr – s-o mai văd;
Când la vreun nor de-argint sau floare
Priveam delung cu minunare,
Şi parcă-adulmecam în toate
Noptateca eternitate.
Nici nu-nvăţasem prin păcat
De conştiinţă joc să-mi bat,
Nici meşter nu eram să-ncui
În orice simţ păcatul lui,
Ci presimţeam cum se îmbie,
Spărgând trupescul strai, să-nvie
Voioşi vlăstari de veşnicie.
O how I long to travel back
And tread again that ancient track!
That I might once more reach that plain,
Where first I left my glorious train,
From whence th’enlightened spirit sees
That shady city of palm trees;
But (ah!) my soul with too much stay
Is drunk, and staggers in the way.
Some men a forward motion love,
But I by backward steps would move,
And when this dust falls to the urn
In that state I came return.
O, spre-a mă-ntoarce înapoi,
Ce multă cale bate-voi!
S-ajung din nou pe vechiul plai
Pe unde-ntâi mă răsfăţai;
De unde minţile-nvăţate
Zăresc a Palmilor Cetate
Dar lânced sufletu-mi e-acum,
Ca beat, şi pregetă la drum!
Se zbat s-ajungă unii hăt –
Eu cale-aş face-o îndărăt…
Dar nu mă voi întoarce până
Când tot ce sunt va fi ţărână.
Henry Vaughn traducere de Tudor Dorin

© 2020 blog.ro-en.ro