14 nov.
„Strangeness of Heart” de Siegfried Sassoon
| When I have lost the power to feel the pang Which first I felt in childhood when I woke And heard the unheeding garden bird who sang Strangeness of heart for me while morning broke; Or when in latening twilight sure with spring, Pausing on homeward paths along the wood, No sadness thrills my thought while thrushes sing, And I’m no more the listening child who stood So many sunsets past and could not say What wandering voices called from far away: When I have lost those simple spells that stirred My being with an untranslated song, Let me go home for ever; I shall have heard Death; I shall know that I have lived too long. |
Când nu voi mai putea simți fiorul Ce mă trecea, copil fiind, în zori De câte ori cânta, rostindu-și dorul, Vreo pasăre-n grădină, printre flori, – Sau când, în vreun amurg de primăvară, Mergând prin crâng, spre casă, pe poteci, Nu voi mai sta, cu inima amară, S-ascult cum cântă sturzii și când, deci, Nu voi mai fi copilul uluit Ce nu știa să spună-al cui e glasul Ce cheamă de departe,-n asfințit, Înseamnă că-i aproape bun-rămasul: Pierzând aceste simple vrăji, voi ști Că am trăit prea mult, și pot muri. |
Siegfried Sassoon | traducere de Petre Solomon |