27 oct.
Cinteze
Când copiezi din Wikipedia 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
21 oct.
„Sonnet XIX” de John Milton
| When I consider how my light is spent, Ere half my days, in this dark world and wide, And that one Talent which is death to hide Lodged with me useless, though my Soul more bent To serve therewith my Maker, and present My true account, lest he returning chide; “Doth God exact day-labour, light denied?” I fondly ask. But patience, to prevent That murmur, soon replies, “God doth not need Either man’s work or his own gifts; who best Bear his mild yoke, they serve him best. His state Is Kingly. Thousands at his bidding speed And post o’er Land and Ocean without rest: They also serve who only stand and wait.” |
Când cuget cum pierdui lumina mea, Spre jumătatea vieţii, şi că-n mine Unicul meu talent ce viu mă ţine Stă sterp, măcar că duhul mi s-ar vrea Părintelui meu slugă, şi să dea Măsura-mi dreaptă-n slove nehaine, Mă-ntreb nătâng: „înfăptuiri senine Ceri, Doamne de la orbi?” Răbdarea, ea, Ăst murmur curmă, răspunzând îndată: „De-ofranda noastră cerul lipsă n-are, În blându-i jug calci calea cea mai dreaptă. La ordinu-i regesc, umana gloată Dă-ntr-una ghes pe ţarini şi pe mare; Iar servi îi sunt şi ce ce doar aşteaptă.” |
| John Milton | traducere de Tudor Dorin |
14 oct.
„To Althea, from Prison” de Richard Lovelace
| When Love with unconfinèd wings Hovers within my Gates, And my divine Althea brings To whisper at the Grates; When I lie tangled in her hair, And fettered to her eye, The Gods that wanton in the Air, Know no such Liberty. |
Când, cu largi aripi, dragostea Ocol dă porţii mele Purtând pe-Altheea, zeea mea, Să-mi plângă la zăbrele; Când ochii şi cosiţa ei Parcă-n cătuşi m-ar ţine, Nici zvânturaţii rândunei Mai slobozi nu-s ca mine. |
| When flowing Cups run swiftly round With no allaying Thames, Our careless heads with Roses bound, Our hearts with Loyal Flames; When thirsty grief in Wine we steep, When Healths and draughts go free, Fishes that tipple in the Deep Know no such Liberty. |
Cât pe-al Tamisei curs, rotiş Plutind, pot să se scalde A noastre frunţi fără de griji, A noastre inimi calde; Când, ca să uit de chin, mănânc, Sorb vin şi-mi este bine, Nici peştii şoltici din adânc Mai slobozi nu-s ca mine. |
| When (like committed linnets) I With shriller throat shall sing The sweetness, Mercy, Majesty, And glories of my King; When I shall voice aloud how good He is, how Great should be, Enlargèd Winds, that curl the Flood, Know no such Liberty. |
Când, ca florintele captiv, Cânta-voi tare eu Ce falnic, dulce, milostiv Şi mare-i craiul meu; Când nalt striga-voi cât de blând Şi cât de slavă plin e, Nici vântul, valuri ondulând, Mai slobod nu-i ca mine. |
| Stone Walls do not a Prison make, Nor Iron bars a Cage; Minds innocent and quiet take That for an Hermitage. If I have freedom in my Love, And in my soul am free, Angels alone that soar above, Enjoy such Liberty. |
Nici muri de piatră, nici zăbrea Nu fac o puşcărie; Cei fără vini stau calmi în ea Ca pustincu-n chilie; De-s liber doamna să-mi ador Şi gânduri am senine, Doar îngerii zbucnind în zbor Mai liberi sunt ca mine. |
| Richard Lovelace | traducere de Tudor Dorin |
07 oct.
„Sonnet XVIII” de John Milton
| Avenge, O Lord, thy slaughter’d saints, whose bones Lie scatter’d on the Alpine mountains cold, Ev’n them who kept thy truth so pure of old, When all our fathers worshipp’d stocks and stones; Forget not: in thy book record their groans Who were thy sheep and in their ancient fold Slain by the bloody Piemontese that roll’d Mother with infant down the rocks. Their moans The vales redoubl’d to the hills, and they To Heav’n. Their martyr’d blood and ashes sow O’er all th’ Italian fields where still doth sway The triple tyrant; that from these may grow A hundred-fold, who having learnt thy way Early may fly the Babylonian woe. |
Răzbună-ţi, Doamne, sfârtecaţii sfinţi A căror oase-n Alpi se-mprăştiară, Cei ce te-adeverit-au prima oară, Când stânci zeificau ai mei părinţi – Şi nu uita ce val de suferinţi Cădeau pe turma ta odinioară, Cum, crunţi, piemontezii aruncară Sugari şi mume-n râpi… Din văi în zimţi Spre cer… Toată-a Italiei câmpie Martirizate moaşte-ascunde-n ea Sub tron de triplu zbir – ca să-i înmie Pe-acei ce-nvaţă calea de-a scăpa Din babiloniana tiranie. |
| John Milton | traducere de Tudor Dorin |
