30 apr.

„Robin Hood and Little John”

When Robin Hood was about twenty years old,
With a hey down down and a down
He happend to meet Little John,
A jolly brisk blade, right fit for the trade,
For he was a lusty young man.
Când avea Robin douăzeci de veri
Ding-dong, ding-dong, ding-dong,
L-a cunoscut pe micul John,
Cel mult isteţ, la treabă fără preţ,
Şi tânăr, şi-n puteri.

Tho he was calld Little, his limbs they were large,
And his stature was seven foot high;
Where-ever he came, they quak’d at his name,
For soon he would make them to fly.
Şi „mic” i se spunea, însă avea
Şapte picioare înălţime;
Când se-auzea de el, în locu-acel
Nu cuteza să mai stea nime!
How they came acquainted, I’ll tell you in brief,
If you will but listen a while;
For this very jest, amongst all the rest,
I think it may cause you to smile.
Am să vă spun cum ei s-au întâlnit;
Un bob zăbavă şi vom trece puntea;
Această şagă-a mea s-ar prea putea
Să vă mai descreţească fruntea.
Bold Robin Hood said to his jolly bowmen,
Pray tarry you here in this grove;
And see that you all observe well my call,
While thorough the forest I rove.
Arcaşilor le spuse Robin Hood:
– „De crângu-acesta staţi aproape.
Dac-am să sun din cornul de alun,
Chemarea mea să nu vă scape.
We have had no sport for these fourteen long days,
Therefore now abroad will I go;
Now should I be beat, and cannot retreat,
My horn I will presently blow.
De paisprezece zile trândăvim!
Mă duc prin codru-n preumblare
Şi de-am să sun din cornul de alun,
Să ştiţi că sunt la vreo strâmtoare.”
Then did he shake hands with his merry men all,
And bid them at present good b’w’ye;
Then, as near a brook his journey he took,
A stranger he chancd to espy.
Se despărţi, deci Robin de arcaşi,
Le strânse mâna tuturor,
Apoi porni şi-n calea-i întâlni
Un om străin lâng-un izvor.
They happend to meet on a long narrow bridge,
And neither of them would give way;
Quoth bold Robin Hood, and sturdily stood,
I’ll show you right Nottingham play.
Pe-o punte-îngustă se-nfruntară,
Niciunul nu dădu-ndărăt;
Iar, Hood, băţos: – „Cunosc un danţ frumos
În Nottingham – să ţi-l arăt.”
With that from his quiver an arrow he drew,
A broad arrow with a goose-wing:
The stranger reply’d, I’ll liquor thy hide,
If thou offerst to touch the string.
Din tolbă scoase Robin o săgeată
Cu-o pană de gânsac în ea.
Străinul-atuncea: – „Coarda de-ai s-apuci,
Să vezi bătaie ce-i mânca.”
Quoth bold Robin Hood, Thou dost prate like an ass,
For were I to bend but my bow,
I could send a dart quite thro thy proud heart,
Before thou couldst strike me one blow.
– „Ce spui e zbierăt de măgar; de-o fi
Spre tine arcul să-mi îndrept,
Pân’ să ridic un deget, n-am să preget
Şi-am să-ţi străpung sumeţul piept.”
‘Thou talkst like a coward,’ the stranger reply’d;
‘Well armd with a long bow, you stand,
To shoot at my breast, while I, I protest,
Have nought but a staff in my hand.’
– „Vorbeşti, grăi străinul, ca un laş!
Tu ai un arc la îndemână
Spre-a trage-n pieptul meu, când, iată, eu
Ţin doar o biată bâtă-n mână.”
‘The name of a coward,’ quoth Robin, ‘I scorn,
Wherefore my long bow I’ll lay by;
And now, for thy sake, a staff I will take,
The truth of thy manhood to try.’
– „Nu sufăr laşii, spuse Robin Hood.
Vezi, arcul l-am şi lepădat!
Să-mi cat o bâtă ca să-ţi fac pe plac –
Să văd cât eşti tu de bărbat.”
Then Robin Hood stept to a thicket of trees,
And chose him a staff of ground-oak;
Now this being done, away he did run
To the stranger, and merrily spoke:
Zicând acestea, merse-n stejăriş,
Chiti şi-şi ticlui o bâtă,
Veni apoi în fugă înapoi
Şi zise: – „Vezi, nu e urâtă;
Lo! see my staff, it is lusty and tough,
Now here on the bridge we will play;
Whoever falls in, the other shall win
The battel, and so we’ll away.
Aş zice chiar că-i arătoasă…
Să ne-nfruntăm pe punte chiar acum;
Bătut e cel ce-n apă a căzut.
Pe urmă, ne vedem de drum.”
‘With all my whole heart,’ the stranger reply’d;
‘I scorn in the least to give out;’
This said, they fell to’t without more dispute,
And their staffs they did flourish about.
– „Cu dragă inimă, răspunse-ălălaltul,
De e pe încercat, mă-ncaier.”
Şi, fără vorbe de prisos, vârtos,
Porniră bâtele prin aer.
And first Robin he gave the stranger a bang,
So hard that it made his bones ring:
The stranger he said, This must be repaid,
I’ll give you as good as you bring.
L-atinse Robin pe străin în oase
Încât sunară-n felul lor.
Şi spuse-acel străin: „Plătesc peşin,
Nu-mi place să rămân dator.
So long as I’m able to handle my staff,
To die in your debt, friend, I scorn:
Then to it each goes, and followd their blows,
As if they had been threshing of corn.
Prietene, cât pot să mânui băta,
Mai ieftin să plătesc nu vreau.”
Şi s-au izbit şi s-au pocnit
De parcă grâie îmblăteau.
The stranger gave Robin a crack on the crown,
Which caused the blood to appear;
Then Robin, enrag’d, more fiercely engag’d,
And followd his blows more severe.
Haiducul se umplu de sânge când
Străinul una-n ţeastă-i dete;
Iar Robin, furios, din fire scos,
Izbi cu şi mai multă sete.
So thick and fast did he lay it on him,
With a passionate fury and ire,
At every stroke, he made him to smoke,
As if he had been all on fire.
Îl burduşea atât de scurt şi des,
Cu-atâta râvnă şi mânie,
Că omul fumega când îl pălea,
Ziceai că-i pus pe pirostrie.
O then into fury the stranger he grew,
And gave him a damnable look,
And with it a blow that laid him full low,
And tunbld him into the brook.
Şi-atunci grozav se-nfurie străinul,
Îl măsură din ochi saşiu,
Şi-astfel izbi, încât se pomeni
Haiducul Robin Hood în râu.
‘I prithee, good fellow, O where art thou now?
‘The stranger, in laughter, he cry’d;
Quoth bold Robin Hood, Good faith, in the flood,
And floating along with the tide.
– „Prietene, pe unde rătăceşti?”
Străinu-l întreba hăzos;
Iar Robin cel ne-nfrânt grăi: – „Păi, sunt
În apă şi plutesc în jos.
I needs must acknowledge thou art a brave soul;
With thee I’ll no longer contend;
For needs must I say, thous hast got the day,
Our battle shall be at an end.
Mult eşti viteaz, mărturisesc,
Mă dau înfrânt şi nu mai lupt;
A fost să fie-aşa – tu eşti deasupra mea
Şi eu sunt, încă, dedesupt.”
Then unto the bank he did presently wade,
And pulld himself out by a thorn;
Which done, at the last, he blowd a loud blast
Straitway on his fine bugle-horn.
Bălăcări prin apă pân’ la ţărm,
Cu mâna se-agăţă de-un ghimp,
Ieşi din râu şi-n cornul de la brâu
Sună puternic lung răstimp.
The eccho of which through the vallies did fly,
At which his stout bowmen appeard,
All clothd in green, most gay to be seen;
So up to their master they steerd.
Sunară măguri, râpe sunară
Şi-ndată se iţiră-arcaşii,
Bărbaţi fruntaşi în verde îmbrăcaţi
Spre Hood îşi îndreptară paşii.
‘O what’s the matter?’ quoth William Stutely;
‘Good master, you are wet to the skin:’
‘No matter,’ quoth he; ‘the lad which you see,
In fighting, hath tumbld me in.’
– „Ce-i baiul, căpitane? spuse Stutely,
Cum văd eu, ud eşti ciuciulete.”
– „Ia mai nimic – în luptă, ăst voinic
M-a-mpins în rău, că-mi era sete.”
‘He shall not go scot-free,’ the others reply’d;
So strait they were seizing him there,
To duck him likewise; but Robin Hood cries,
He is a stout fellow, forbear.
– „Nu scapă ieftin! ziseră ceilalţi,
Prinzând în juru-i a se ţine.
Îl îmbăiem noi!” Însă Robin: – „Înapoi”
E un viteaz şi nu un fitecine.
There’s no one shall wrong thee, friend, be not afraid;
These bowmen upon me do wait;
There’s threescore and nine; if thou wilt be mine,
Thou shalt have my livery strait.
Nu-ţi fie teamă, frate, de niciunul!
Arcaşii ceştia mă-nsoţesc,
Optzeci şi nouă sunt; şi dacă vrei,
Ia straiul ăsta haiducesc
And other accoutrements fit for a man;
Speak up, jolly blade, never fear;
I’ll teach you also the use of the bow,
To shoot at the fat fallow-deer.
Şi câte-s la bărbat de trebuinţă.
Vorbeşte, frate, fără frică!
Te-nvăţ apoi eu arcul să-l îndoi,
Să tragi în cerbi la o adică.”
‘O here is my hand,’ the stranger reply’d,
‘I’ll serve you with all my whole heart;
My name is John Little, a man of good mettle;
Nere doubt me, for I’ll play my part.’
– „Să batem palma, spuse celălalt.
Al tău cu trup şi suflet îs!
Mă cheamă John cel Mic, da’s om voinic
Şi, zău, n-am să te fac de râs!”
His name shall be alterd,’ quoth William
Stutely, ‘And I will his godfather be;
Prepare then a feast, and none of the least,
For we will be merry,’ quoth he.
– „Să-i dăm alt nume, zise William Stutely,
Eu să fă-i fiu naş, se înţelege;
Cât mai aleasă pregătiţio masă
Şi să ne veselim în lege.”
They presently fetchd in a brace of fat does,
With humming strong liquor likewise;
They lovd what was good; so, in the green wood,
This pretty sweet babe they baptize.
Aduseră doi cerbi din cei mai graşi
Şi vin din cel ales pentru îmbăt;
Ştiau ce-i bun; la umbră de gorun
’N ăst fel l-au botezat pe făt.
He was, I must tell you, but seven foot high,
And, may be, an ell in the waste;
A pretty sweet lad; much feasting they had;
Bold Robin the christning grac’d.
Era înalt de şapte doar picioare,
La mijloc lat de vreo doi coţi;
Frumos băiat! Chiar Hood l-a botezat…
Şi ce-au mai petrecut ei toţi!
With all his bowmen, which stood in a ring,
And were of the Notti[n]gham breed;
Brave Stutely comes then, with seven yeomen,
And did in this manner proceed.
Arcaşii băştinaşi din Nottingham
Stau cearcăn juru-i împrejur,
Când Stutely apare cu şapte voinicei călare
Şi spune fără înconjur:
‘This infant was called John Little,’ quoth he,
‘Which name shall be changed anon;
The words we’ll transpose, so where-ever he goes,
His name shall be calld Little John.’
– „John Micul până azi i se spunea
Acestui nentinat cocon.
Cuvintele schimbând, de azi oricând
I se va spune Micul John.”
They all with a shout made the elements ring,
So soon as the office was ore;
To feasting they went, with true merriment,
And tippld strong liquor gillore.
Tăriile năvalnic răspunară
De cum a fost gătată slujba;
Curgeau balerci, budane dolofane,
Şi se golea într-una cujba.
Then Robin he took the pretty sweet babe,
And cloathd him from top to the toe
In garments of green, most gay to be seen,
And gave him a curious long bow.
Iar Robin luă copilu-n braţe,
Apoi, din cap până-n picioare
Îl înfăşă în faşe verzui şi drăgălaşe
Şi-i dete-un arc din cela mare.
‘Thou shalt be an archer as well as the best,
And range in the greenwood with us;
Where we’ll not want gold nor silver, behold,
While bishops have ought in their purse.
– „Arcaş vei fi vestit şi-ai să străbaţi
Cu noi pădure şi coclauri;
Cât cei vlădici mai poartă firfirici,
Avea-vom şi argint şi aur.
‘We live here like squires, or lords of renown,
Without ere a foot of free land;
We feast on good cheer, with wine, ale, and beer,
And evry thing at our command.’
Trăim aicea ca şi domnii mari;
Cu toate că pământ n-avem,
Ştim face sindrofie cu bere şi rachie
Şi câte alte, la cherem.”
Then musick and dancing did finish the day;
At length, when the sun waxed low,
Then all the whole train the grove did refrain,
And unto their caves they did go.
Au încheiat cu cântece şi danţ
Iar când a fost către apus
Din crângu-acela mare fiecare
În vizuina lui s-a dus.
And so ever after, as long as he livd,
Altho he was proper and tall,
Yet nevertheless, the truth to express,
Still Little John they did him call.
Iar câtă viaţă-a mai trăit pe urmă,
Acestui nentrecut zdrahon
(Şi nu-s aceste ce vă spun poveste)
I-a zis o lume Micul John.
Baladă populară traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

  • No related posts:

© 2024 blog.ro-en.ro