Rezultate

04 ian.

a înnoi

Începem încă un an, cu verbul a înnoi. Termenul se poate referi la a (se) face ca nou, înlocuind ceea ce era vechi, uzat, adică un soi de refacere ori reparare. De asemenea, poate face trimitere la punerea unui lucru nou în locul altuia vechi, ceea ce înseamnă primenire ori schimbare. Şi, aşa cum e şi firesc, cuvântul are o dimensiune metaforică ce presupune obligatoriu reflexivitatea, sinonimă cu a se împrospăta, a se redeştepta, a se regenera, poate chiar a se reinventa pe sine. În plan concret, însă, pot fi înnoite acţiuni, haine, case, vitrine, autorizaţii, documente personale sau tratative etc. Scopul fundamental este acela de a le prelungi „viaţa”, de a fixa un nou început, fie şi artificial sau doar aparent.

Mie îmi place obiceiul „înnoirilor” începutului de an. Ştiu că sunt oameni care îl evită şi îl desconsideră pentru că nu îi văd logica şi utilitatea, dar mie îmi place. Şi ştiu exact şi de ce: pentru că mă obligă la două lucruri fundamentale. În primul rând, la o analiză cât mai obiectivă şi mai cinstită despre ce am făcut un an întreg, ceea ce determină un soi de „dare de socoteală” faţă de mine însămi. Operaţiunea cere, fără îndoială, onestitate şi recunoaşterea minusurilor (care există, indiferent câte lucruri bune aş fi făcut în timp). E greu, dar pe mine mă ajută întotdeauna: viaţa mea nu e perfectă, dar să ştiu cu exactitate în ce fundătură mă aflu e un lucru nepreţuit pentru sănătatea mea mentală!

Continuare »

22 sept.

Altfel de dicţionar

Pentru fiecare cuvânt există definiţii de dicţionar. Ce se întâmplă însă dacă le uităm sensul „oficial” şi încercăm să ne imaginăm ce ar putea să însemne? După cum rezultă din exemplele următoare, hohote de râs…

Continuare »

25 aug.

Limba care-mi place

Ca tot românul, m-am gândit şi eu la un moment dat să emigrez. Însă odată acceptată posibilitatea, a apărut întrebarea cu adevărat grea: unde?

Ca să mă simt bine într-un loc, pentru mine este foarte importantă limba pe care aş auzi-o în jurul meu. Aşadar, ar trebui să aleg limba care-mi place. Care să fie oare?

Continuare »

29 apr.

„Piano” de D.H. Lawrence

Softly, in the dusk, a woman is singing to me;
Taking me back down the vista of years, till I see
A child sitting under the piano, in the boom
of the tingling strings
And pressing the small, poised feet of a mother
who smiles as she sings.
Blând îmi cântă-n amurg o femeie – până mă duce
Înapoi în adânc peste-ntinderi cu anii năluce
Până văd un copil sub pian, sub corzile
ce se bat,
Apăsând piciorul cel mic al mamei care
surâde-n cântat.
In spite of myself, the insidious mastery of song
Betrays me back, till the heart of me weeps to belong
To the old Sunday evenings at home, with winter outside
And hymns in the cosy parlour, the tinkling piano our guide.
Insidioasa melodie mă fură, n-aş vrea, dar ştiu bine că
Inima-mi plânge după acele seri de duminică
De acasă, când afară sta iarna şi în plăcutul salon
Ne călăuzea printre imnuri al pianului zvon.
So now it is vain for the singer to burst into clamour
With the great black piano appassionato. The glamour
Of childish days is upon me, my manhood is cast
Down in the flood of remembrance, I weep
like a child for the past.
Acum în zadar cântăreaţa se-avântă-nsoţită de marele
Negru pian, appassionato. Fastuoase hotarele
Copilăriei m-au năpădit, bărbăţia mi-e dusă-n torent
De-amintiri, ca un prunc suspin după neprezent.
D.H. Lawrence traducere de Grete Tartler

27 apr.

a împrieteni

Atunci când susţin cu tărie că dragostea este cea mai puternică forţă a universului, nu mă refer exclusiv la dragostea dintre un bărbat şi o femeie. Din câte am observat, şi dragostea pentru bani poate avea acelaşi rol pentru unii dintre noi; nu pentru mine, deci n-o să insist pe tema asta.

Mă voi opri, legat de motoare care mişcă lumea, la un verb care în viaţa mea înseamnă foarte mult: a împrieteni. Ce mi s-a părut interesant de la bun început, a fost lipsa de ambiguitate a acestui cuvânt: marchează, simplu, a deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. Frumos e faptul că are trei direcţii de manifestare: eu pot să mă împrietenesc cu tine, tu poţi să te împrieteneşti cu mine, dar se foloseste acelaşi cuvânt şi dacă altcineva ne împrieteneşte pe unul cu celălalt (adică face să ne împrietenim). Iarăşi interesant este faptul că există grade diferite ale acestui sentiment, de la amiciţie până la dragoste, dar pentru toate este folosită aceeaşi vocabulă, care presupune stabilirea unor relaţii bazate pe afecţiune deosebită, încredere şi stimă reciprocă, pe idei şi pe principii comune (în fine, uneori dragostea n-are-a face cu principiile, dar sunt bune când sunt).

Continuare »

30 sept.

„Venere şi Madonă” de Mihai Eminescu

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
Oh, ideal lost in night-mists of a vanished universe:
People who would think in legends – all a world who spoke in verse;
I can see and think and hear you – youthful scout which gently nods
From a sky with different starlights, other Edens, other gods.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro