white lie
Mă fascinează lucrurile care pot fi răstălmăcite… mă şi enervează în egală măsură, însă întotdeauna apreciez o provocare; dar nu despre asta e vorba aici. Să luăm un exemplu clasic; ceea ce în limba engleză poartă numele de white lie. În primul rând, la nivelul denominaţiei, expresia mi se pare excelentă; se bazează pe asocierea a doi termeni aparent străini ca sens, nesituaţi în aceeaşi sferă semantică. Apropierea se poate face, însă, prin prisma sistemului valoric bun-rău, obţinându-se, în felul acesta, un oximoron, care mizează pe incompatibilitatea a doi termeni pentru a obţine un efect stilistic extrem; e destul de rar întâlnit, iar cele cu adevărat reuşite sunt puţine. Cel mai apropiat echivalent pe care îl pot aduce din română este minciuna necesară, dar nu are nici pe departe sonoritatea expresiei englezeşti, nici încărcătura stilistică, şi nici măcar arie de răspândire asemănătoare.
Continuare »