Dacă această declaraţie este adevărată, este cea mai mare descoperire literară a secolului. Doi anticari din New York – Daniel Wechsler şi George Koppelman – cred că au găsit dicţionarul adnotat al lui William Shakespeare. Ştim că Shakespeare avea ochi pentru cuvinte neobişnuite, însă nu ştim decât foarte puţin despre modul în care le găsea.

Dicţionarul este lucrarea „An Alvearie” (sau „Quadruple Dictionarie”) aparţinând lui Baret John, publicat în 1580. Acesta a apărut pe eBay la sfârşitul lunii aprilie 2008. Licitaţia a a fost câştigată pentru 4050 de dolari americani.

Continuare »

Este iarăşi momentul anului, când cu surle şi trâmbiţe Oxford Dictionaries anunţă cuvântul anului în limba engleză. Voturile au fost numărate şi verificate, iar învingătorul a fost ales în persoana lui „selfie” (fotografie pe care ţi-o faci singur), care a surclasat termeni precum „twerk” şi „binge-watching” sau mai puţin cunoscutul „showrooming”, care înseamnă căutarea prin magazine doar în scop informativ, pentru a achiziţiona ulterior online, la un preţ mai mic.

Decizia a fost luată în unanimitate, aproape fără niciun argument, ceea ce este puţin neobişnuit, căci în mod normal există dezbateri în ceea ce priveşte alegerile juraţilor. New Monitor Corpus strânge în jur de 150 milioane de cuvinte în fiecare lună şi foloseşte criterii automate de scanare a conţinutului nou adăugat pe Internet în limba engleză. Din aceste cuvinte se urmăresc şi se verifică cele folosite zilnic, iar firma are o echipă de editori specializaţi a căror sarcină este de a adăuga cuvinte noi în Oxford English Dictionary şi OxfordDictionaries.com folosindu-se de aceste date colectate.

Continuare »

Verbul a (se) dezice este monosemantic, adică are un singur sens în limba română, ceea ce nu înseamnă că nu poate avea mai multe sinonime. Mi s-a părut chiar foarte bogat din acest punct de vedere, aşa încât valoarea sa tranzitivă este lămurită complet prin termeni echivalenţi, fără nicio altă explicaţie: a contrazice, a dezminţi, a nega, a retracta, a retrage, a tăgădui. Explicaţia „a pune la îndoială”, cea care apare în unele dicţionare, nu mi se pare exactă.

Pentru forma reflexivă, dicţionarele sunt mai darnice – „a nu mai recunoaşte un lucru spus, a-şi retrage cuvântul” (a se dezminţi). Cele mai interesante forme mi s-au părut a fi cele la imperativ: afirmativul Dezi! şi negativul Nu (te) dezice!, după aceeaşi regulă ca şi în cazul lui a zice. Se conjugă la fel, folosind modelul lui în construirea paradigmei, dar nu este un derivat al acestuia, ci vine din franţuzescul dedire, aşa cum se întâmplă şi cu cele asemănătoare cu a veni.

Continuare »

Casa de cultură Friedrich Schiller din Bucureşti organizează la sediul său cursuri de limba germană şi de limba engleză pentru copii şi adulţi. Pentru firme, cursurile se pot desfăşura şi la sediul acestora.

Până pe 18 octombrie 2013 se fac înscrierile la modulul de toamnă cu durata de 10 săptămâni (30 septembrie – 19 decembrie 2013). Înscrierile se fac în limita locurilor disponibile.

Continuare »

În limba engleză, „certified” şi „certificated” sunt într-un fel sinonime. De fapt, în limba română sunt traduse de obicei prin aceleaşi cuvinte: „certificat”, „atestat”. Totuşi, cele două cuvinte despre care discutăm nu sunt interschimbabile.

Adjectivul „certified” se referă la îndeplinirea unor standarde sau criterii, la faptul că acestea au fost confirmate ca îndeplinite. În unele cazuri se emite un document, dar nu întotdeauna (de exemplu, un specialist în publicitate online, dacă este certificat, poate obţine dreptul de a folosi un logo care arată acest lucru). Dacă este vorba despre o profesie, mai poate fi tradus şi prin „autorizat” (de exemplu, „certified accountant” înseamnă „contabil autorizat”).

Pe de altă parte, adjectivul „certificated” este folosit mai ales în sfera educaţională. Deducând etimologic, alte traduceri ar fi „cu certificat”, „cu atestat”, „cu diplomă”. Dacă se referă la profesori, se poate traduce şi cu „titular” („uncertificated” însemnând „suplinitor”).

Verbul a verifica are în dicţionare două sensuri de bază. Primul dintre acestea se referă la „a supune ceva unui control, pentru a constata dacă acesta corespunde adevărului, cerinţelor, calităţii sau anumitor date”. Astfel, se pot verifica date, noutăţi, teze sau afirmaţii, dar şi motoare, aparate, maşini, sinonimele fiind, în aceste cazuri, verbe precum a încerca, a proba, a revedea, a revizui.

Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, sub un aspect mai complex ce necesită un proces mai îndelungat, verificarea se poate referi la persoane, însemnând „a cerceta pe cineva (ori activitatea cuiva) pentru a vedea în ce măsură corespunde funcţiei sau calităţii pe care o deţine sau care i se încredinţează”. În acest caz, sinonimele sunt – în funcţie de felul verificării – a cerceta, a controla, a examina, a inspecta.

Continuare »