Rezultate

18 apr.

DOOM 2: gângav – gemelipară

! gângav/gângáv acceptă acum ambele forme accentuale; are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul gângavi/gângávi şi feminin gângavă/gângávă, cu pluralul gângave/gângáve

! gârgâr este substantiv neutru care are acum numai o formă de plural – gârgâre (a dispărut gârgâruri); termenul denumeşte o „unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea şi adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc.”

! gârniţă (varianta gârneaţă a dispărut) este un regionalism, substantiv feminin cu genitiv-dativul gârniţei şi pluralul gârniţe („arbore înrudit cu stejarul”)

* geacă (gea-că) primeşte, în sfârşit, drept de existenţă (giacă-giace nu mai apare); este menţionat ca substantiv feminin cu genitiv-dativul gecii şi pluralul geci

* gemelar apare ca noutare, adjectiv masculin cu pluralul gemelari şi femininul gemelară-gemelare („referitor la gemeni”). Din aceeaşi familie lexicală, !gemelipară primeşte, pe lângă valoarea adjectivală anterioară, şi valoare substantivală, feminin cu pluralul gemelipare; termenul de referă la „femeie care a născut gemeni”.

02 ian.

„Fra Lippo Lippi” de Robert Browning

I am poor brother Lippo, by your leave!
You need not clap your torches to my face.
Zooks, what‘s to blame? you think you see a monk!
What, ‘tis past midnight, and you go the rounds,
And here you catch me at an alley‘s end
Where sportive ladies leave their doors ajar?
The Carmine‘s my cloister: hunt it up,
Do,‒harry out, if you must show your zeal,
Whatever rat, there, haps on his wrong hole,
And nip each softling of a wee white mouse,
Weke, weke, that‘s crept to keep him company!
Aha, you know your betters! Then, you‘ll take
Your hand away that‘s fiddling on my throat,
And please to know me likewise. Who am I?
Îngăduiţi! sunt bietul frate Lippo!
Nu-mi scoateţi ochii cu aceste torţe!
Ce naiba! Nu arăt eu a călugăr?
Cum? E trecut de miezul nopţii
Şi voi vă faceţi rondul şi m-aţi prins
Aici, la capătul aleii unde uşa
O las‘ crăpată fetele sprinţare?
Sunt din Carmine. ‒ Scotociţi, dar ‒ hai!
De vreţi să v-arătaţi zeloşi, stârpiţi
Orice guzgan ieşit din vizuină
Şi gâtuiţi ‒ chiţ! ‒ şoricelul alb
Deprins cu-asemenea tovărăşie!
Aha! Ţi-e teamă de superiori?
Atunci ia mâna de pe beregată,
Că nu e scripcă şi ‒ să mă prezint.


Continuare »

05 sept.

„The Aziola” de P.B. Shelley

‘Do you not hear the Aziola cry?
Methinks she must be nigh,‘
Said Mary, as we sate
In dusk, ere stars were lit, or candles brought;
And I, who thought
This Aziola was some tedious woman,
Asked, ‗Who is Aziola?‘ How elate
I felt to know that it was nothing human,
No mockery of myself to fear or hate:
And Mary saw my soul,
And laughed, and said, ‘Disquiet yourself not;
‘Tis nothing but a little downy owl.’
„Aziola cum plânge n-o auzi?
Aproape o fi sub duzi.”
Mi-a spus pe când şedeam
În colb de-amurg când stea şi sfeşnic nu se-aprind;
Şi socotind
Că-i vreo femeie plicticoasă ce bocea,
„Cine – te-am întrebat – e Aziola?”
Ce uşurat să ştiu că om nu este
Să nu mă tem de-o ironie sau de-o ură.
Tu mi-ai citit în suflet lesne,
Şi-ai râs, şi-ai zis: „Din fire nu-ţi ieşi;
E doar o cucuvaie mică-n seara sură”.
Sad Aziola! many an eventide
Thy music I had heard
By wood and stream, meadow and mountain-side,
And fields and marshes wide,–
Such as nor voice, nor lute, nor wind, nor bird,
The soul ever stirred;
Unlike and far sweeter than them all.
Sad Aziola! from that moment I
Loved thee and thy sad cry.
Prin câte amurgiri, mâhnită Aziola!
Străinu-ţi vers l-am auzit
În crâng, pe râu, poiană şi vâlcea,
Prin câmp şi stufăriş la nesfârşit,
Cum grai de om, din viori, privighetori sau vânt
Nu-mi răscolise sufletul nicicând;
Mai altfel şi mai dulce decât toate…
Mâhnită Aziola! Din acel ceas
Te-am îndrăgit, o, tu, cu tristul glas.
P.B. Shelley traducere de Ion Pillat

02 mai

„Înger şi demon” de Mihai Eminescu

Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare –
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light
Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face;
While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space
Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night.


Continuare »

18 apr.

„Sonet CLXIV” de Vasile Voiculescu

Perechea este ţelul, porunca sacră-a firii:
Stârniţi de ea, vulturii se caută prin spaţii,
Delfinele iau marea-n piept, să-şi afle mirii,
Chiar stelele în ceruri se-njugă-n constelaţii…
Ca viţa către mândrul stejar, spre tine-ntind
Ciorchinii-mi plini de patimi cu sevă-mbătătoare;
În mrejele-adorării te-nfăşur, te cuprind,
Şi orice vers îţi scriu e înc-o-mbrăţiţare.
Noi doi suntem victime ale suavei legi,
Căci dragostea nu cată la forme-ntâmplătoare:
Dac-ai fi fost femeie, te-aş fi ales eu oare?
De ce mă laşi acuma? Te smulgi şi te dezlegi?
Tăiat în jumătate şi-n pulberea zdrobirii,
Cum am să port eu singur poverile iubirii?
Nature’s sacred command is: mating be the aim,
Stirred by it, in space, eagles seed for mates;
To find bridegrooms, dolphins offer their chest to the waves,
Even stars in the skies team into constellations…
Like a vine twig I tend towards you, proud oak,
My grapes full of passions with heady zest;
I entrap you in alluring adoration
And every verse I offer is but one more embrace.
We are both victims of the same sweet law,
Because love does not care for the fortuitous form;
Were you a woman, would I have chosen you?
Why do you leave me now tearing yourself away?
Halved and thrown in the dust of defeat,
How shall I carry alone love’s heavy burden?
Vasile Voiculescu traducere de Margareta Sterian

18 nov.

La meci

O femeie care ştie ce vrea :))

© 2024 blog.ro-en.ro