„Ode to Himself” de Ben Jonson
Come leave the loathéd stage, And the more loathsome age, Where pride and impudence in faction knit Usurp the chair of wit, Indicting and arraigning, every day, Something they call a play. Let their fastidious, vain Commission of the brain Run on, and rage, sweat, censure, and condemn: They were not made for thee, less thou for them. |
Urâta scenă tu o lasă – Şi epoca – mai urâcioasă! Trufia s-a-nţeles cu impostura Să-nlăture cultura, Tunând şi fulgerând mult prea adese ’Mpotriva unor „piese”. Ce dacă jalnica lor minte Te foarfecă, asudă, minte, Dă-n gropi? N-au fost făcuţi ei pentru tine, Dar nici tu pentru dumnealor, vezi bine! |