| There was an Old Man with a flute, A serpent ran into his boot; But he played day and night, Till the serpent took flight, And avoided that man with a flute. |
Era un bătrân c-un fluier; Un şarpe i-a intrat cu şuier În cizmă, dar noapte şi zi El cântă – şarpele fugi Evitându-l pe-acel om cu fluier. |
Verbul a (se) mândri este un derivat al cuvântului de bază mândru, de la care ia și sensurile principale – „a fi mândru (de ceva sau de cineva), a trăi un sentiment de mândrie, a fi plin de orgoliu”. Sinonimele sunt, într-un mod interesat, nuanțate de sensul adjectivului, putând avea atât conotații pozitive, cât și negative: a (se) făli, a (se) fuduli, a se îngâmfa, a (se) lăuda.
Unul dintre cele mai ciudate aspecte ale termenului este o serie sinonimică ce m-a luat prin surprindere, menționată de Dicționarul de sinonime din 2002: a chibzui, a cugeta, a se gândi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta. Găsesc relativ surprinzătoare acceptarea lor, întrucât se face, astfel, referire la un sens învechit al verbului. Mă întreb dacă se mai folosește pe undeva…
Continuare »
In a computer shop:
Customer: „I’d like a mousepad, please.”
Salesperson: „Certainly sir, we’ve got a large variety.”
Customer: „But will they be compatible with my computer?”
Verbul a vorbi face parte din familia lexicală a substantivului vorbă (de la care s-a și format), însemnând „a avea facultatea de a articula cuvintele, a folosi graiul articulat; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții”, stabilind sinonimie cu a grăi, a rosti, a spune, a zice. Varianta intranzitivă se referă la „a sta de vorbă” (a comenta, a discuta, a se întreține, a se înțelege, a se învoi, a se sfătui, a tăifăsui) ori la „a face o expunere; a ține un discurs”.
Există și o mulțime de sensuri adiacente – „a se adresa cuiva” ori „a se exprima într-o anumită limbă” ori „a-și spune cuvântul, a-și exprima voința”. Cele mai frumoase mi se par sensurile figurate, de pildă, felul în care toate lucrurile din jur și toate faptele noastre vorbesc despre noi („a face dovadă; a pleda în favoarea cuiva” – a adeveri, a atesta, a confirma). Pe lângă sinonimele menționate până acum, ar mai fi foarte, foarte, foarte multe regionalisme și arhaisme; aleg, la întâmplare, a blești, a glăsi, a băsădi, a turvini, a vorovi etc. Antonimul pare a fi unul singur – a tăcea.
Continuare »
| The Devil return’d to hell by two, And he stay’d at home till five; When he dined on some homicides done in ragoût, And a rebel or so in an Irish stew, And sausages made of a self-slain Jew– And bethought himself what next to do, ‘And’ quoth he, ‘I’ll take a drive. I walk’d in the morning, I’ll ride to-night; In darkness my children take most delight, And I’ll see how my favourites thrive, |
Sosit la două în lăcaş, Înfulecă, Satan, Rebel, gătit cu papricaş, Tocană de sinucigaş, Iar pe la cinci îşi zice: – „M-aş Plimba oleacă prin oraş. Să fac rost de-un rădăvan. S-a-ntunecat. Să-i dau deci zor. Ce-or fi făcând ai mei? Mi-e dor. Nu i-am văzut de-un an. |
Auto-antonimele se mai numesc şi antagonime, antilogii sau cuvinte Ianus (de la zeul roman al începuturilor şi sfârşiturilor, deseori înfăţişat cu două feţe care se uită în direcţii diferite).
Dincolo de amuzamentul pe care îl stârnesc uneori, pot ridica şi dificultăţi de traducere, dacă nu chiar traduceri pe dos. Aşa că este important să fie cunoscute.
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro