|
Was he married, did he try To support as he grew less fond of them Wife and family? |
A fost căsătorit, a căutat Să-și sprijine soția și copiii Când nu i-au mai plăcut? |
| No, He never suffered such a blow. |
Nu. De-asemeni lovituri a fost scutit. |
| When the Himalayan peasant meets the he-bear in his pride, He shouts to scare the monster, who will often turn aside. But the she-bear thus accosted rends the peasant tooth and nail. For the female of the species is more deadly than the male. |
Când dă ochi cu ursul zdravăn veun sătean din Himalaya, Chiuie… şi-ades pe monstru îl alungă hărmălaia. Dar când dă peste ursoaică, moare rupt de colţ şi gheară, Căci nu masculul, femela speciilor e mai fiară. |
| When the hounds of spring are on winter’s traces, The mother of months in meadow or plain Fills the shadows and windy places With lisp of leaves and ripple of rain; And the brown bright nightingale amorous Is half assuaged for Itylus, For the Thracian ships and the foreign faces, The tongueless vigil, and all the pain. |
Pe urmele iernii când vara ogarii şi-aţine, Atunci mamei lunilor prinde a-i place Ca pajişti, hăţişuri şi câmpuri de viscole pline În freamăt de foi şi de ploi să îmbrace; Iar galeşa privighetoare şi-astâmpără-n parte Canonul stârnit de-a lui Itylus moarte, Iscodirea tăcută a feţelor cele străine Şi-a navelor trace. |
| Come with bows bent and with emptying of quivers, Maiden most perfect, lady of light, With a noise of winds and many rivers, With a clamor of waters, and with might; Bind on thy sandals, O thou most fleet, Over the splendor and speed of thy feet; For the faint east quickens, the wan west shivers, Round the feet of the day and the feet of the night. |
Vino cu arce-ncordate şi doldora tolbe, Fecioară Fără cusur, domnind pe-a luminii imperii Cu zvon de vânt vino şi râuri dând pe dianafară, Cu larmă de ape, stăpâna puterii! O, tu cea mai sprintenă zee, înnoadă sandale Peste splendoarea gleznelor iuţi ale tale, Căci zorii se-aprind şi palul amurg se-nfioară Lângă picioarele zilei şi cele-ale serii. |
| Where shall we find her, how shall we sing to her, Fold our hands round her knees, and cling? O that man’s heart were as fire and could spring to her, Fire, or the strength of the streams that spring! For the stars and the winds are unto her As raiment, as songs of the harp-player; For the risen stars and the fallen cling to her, And the southwest-wind and the west-wind sing. |
Unde afla-o-vom, cum vom cânta pentru ea, Şi cum să-i cuprindem genunchii cu palmele oare? De-ar fi inima omului faclă întinsă spre ea, Faclă sau zvâcnet de apă înalt ţăşnitoare! Căci stele şi vânt i-as precum un veşmânt, Cum şi tropii harpistului straie îi sunt; Căci stelele noi sau căzute se-anină pe ea, Iar vântul de sud şi de vest îi înalţă tropare. |
| For winter’s rains and ruins are over, And all the season of snows and sins; The days dividing lover and lover, The light that loses, the night that wins; And time remember’d is grief forgotten, And frosts are slain and flowers begotten, And in green underwood and cover Blossom by blossom the spring begins. |
Căci ploile-au stat, dispar ale iernii ruine Şi vremea nămeţilor cea ticăloasă, Şi zile ce-i fac pe ibovnici să se dezbine, Prea scurte amiezi, nopţi ce tot mai grele apasă; Uitate sunt azi suvenirile vremii posace, Nimic nu mai degeră, mugurul floare desface, Iar crângul e verde, şi iată că vine Din boboc în boboc primăvara frumoasă. |
| The full streams feed on flower of rushes, Ripe grasses trammel a travelling foot, The faint fresh flame of the young year flushes From leaf to flower and flower to fruit; And fruit and leaf are as gold and fire, And the oat is heard above the lyre, And the hoofed heel of a satyr crushes The chestnut-husk at the chestnut-root. |
Trestia-n floare gârlele pline hrăneşte, Ierburi în pârg lănţuiesc pe drumeţ de picioare, Slaba văpaie a noului an se-nteţeşte Din frunze în flori şi în poame din floare; Frunza şi rodul ca focul şi auru-s rude; Trişca de-ovăz mai tare ca lira se-aude; Şi-asculţi copitatul câlcâi de satir cum striveşte Coji de castane-n cărare. |
| And Pan by noon and Bacchus by night, Fleeter of foot than the fleet-foot kid, Follows with dancing and fills with delight The Mænad and the Bassarid; And soft as lips that laugh and hide The laughing leaves of the trees divide, And screen from seeing and leave in sight The god pursuing, the maiden hid. |
Şi, ziua, Pan – Bachus în faptul serii, Mai iuţi ca iezii repezi din copite, Alungă, încântându-le, puzderii Şi de Menade şi de Bassaride: Şi, moi ca nişte buze mori râzând, Cad frunze-n rarişti, vesele – pe rând Dezvăluind şi ascuzând vederii, Zeul strârnit, fecioarele pitite. |
| The ivy falls with the Bacchanal’s hair Over her eyebrows, hiding her eyes; The wild vine slipping down leaves bare Her bright breast shortening into sighs; The wild vine slips with the weight of its leaves, But the berried ivy catches and cleaves To the limbs that glitter, the feet that scare The wolf that follows, the fawn that flies. |
Cad iederi şi-al Bacantei păr umbros, Peste sprâncene, ochiul tăinuindu-l, Iar curpeni albi, când lunecă în jos, Îi dezgolesc sâni lucii ca argintul; Se-nclină clematita grea de foi Şi iederi sub povara poamei noi, Şi-agaţă de piciorul lor spăimos Fugaciul faun, lupul urmărindu-l. |
| Algernon Charles Swinburne | traducere de Tudor Dorin |
| All saints revile her, and all sober men Ruled by the God Apollo’s golden mean – In scorn of which we sailed to find her In distant regions likeliest to hold her Whom we desired above all things to know, Sister of the mirage and echo. |
N-o rabdă sfinții, nici acei ce vor să ție A lui Apolo cale mijlocie – Așa că am plecat să-i dăm de rost, La capetele lumii de-ar fi fost: Mirajul șoaptelor ne atrăgea Un unic țel în viață era ea. |
| It was a virtue not to stay, To go our headstrong and heroic way Seeking her out at the volcano’s head, Among pack ice, or where the track had faded Beyond the cavern of the seven sleepers: Whose broad high brow was white as any leper’s, Whose eyes were blue, with rowan-berry lips, With hair curled honey-coloured to white hips. |
N-am pregetat; din câte sunt sub cer Am cercetat de-a rând orice ungher Între Vulcani aprinși și ghețuri moarte Pe drumuri ce se-afundă mai departe De grota celor șapte somnoroși. Ca de ivoriu fruntea ei era. Ochi de safir, buze – scorușe roșii, Păr de culoarea mierii o-ncingea. |
| The sap of Spring in the young wood a-stir Will celebrate with green the Mother, And every song-bird shout awhile for her; But we are gifted, even in November Rawest of seasons, with so huge a sense Of her nakedly worn magnificence We forget cruelty and past betrayal, Heedless of where the next bright bolt may fall. |
Cu seva lunii mai, pomi din zăvoi Pe Muma-Munte o sărbătoresc Și-un timp o cântă neamul păsăresc; Ci noi, chiar dacă gerul e în toi, O preamărim atunci când își prăvale Asupra noastră măreția goală, Uitând cruzimea ei de altcândva Și trăsnetele cari voi mai cădea. |
Robert Graves | traducere de Leon Levițchi |
Justiție rasială. Obstrucționarea justiției. Justiție socială. Ministerul de Justiție. Investigarea președintelui american Donald Trump de către Robert Mueller, audierile tensionate ale lui Brett Kavanaugh în Congres, lupta pentru egalitate socială, rasială și egalitatea de sex, ultimul an a fost martor al unui ciclu de știri tumultoase și hipnotice. Merriam-Webster a ales „justice” (“justiție”) drept cuvântul anului 2018 din pricina știrilor care s-au repetat luni la rând, recunoscându-i-se locul central în conștiința publică.
Compania și-a explicat alegerea prin faptul că noțiunea de justiție a fost centrul multor dezbateri naționale în anul 2018: justiție rasială, justiție socială, justiție infracțională, justiție economică. În toate conversațiile legate de aceste teme este relevantă întrebarea la ce se referă exact când folosim termenul justiție.
Continuare »
| Arraign’d before his worldly gods He would have said: ” I, Cornelius Vane, A fly in the sticky web of life, Shot away my right index finger. |
Adus în fața zeilor lumești, Ar fi vorbit așa: – “Eu, Cornelius Vane, O muscă în păienjenișul vieții, M-am împușcat la degetul arătător. |
| I was alone, on sentry, in the chill twilight after dawn, And the act cost me a bloody sweat. Otherwise the cost was trivial — they had no evidence, And I lied to the wooden fools who tried me. When I returned from hospital They made me a company cook: I peel potatoes and other men fight.” |
Eram de santinelă, singur, dârdâind În frigul zorilor de ziuă Și m-am ales cu un asud de sânge, Nimica toată – și dovezi n-aveau. Și i-am mințit pe nătărăii cari m-au judecat. Când m-am întors de la spital, M-am pomenit că-s bucător al unității. Eu tai cartofi și ceilalți luptă.” |
| For nearly a year Cornelius peeled potatoes And his life was full of serenity. Then the enemy broke our line And their hosts spread over the plains Like unleash’d beads. Every man was taken — Shoemakers, storemen, grooms — And arms were given them That they might stem the oncoming host. |
Aproape-un an Cornelius a tăiat cartofi Și viața lui era senină. Pe urmă inamicul a rupt frontul, S-a răspândit pe câmp în trăgători Și a plouat cu boabe de mătănii. I-au adus pe toți – Cizmari, magazineri, grăjdari – Și le-au dat arme ca să stăvilească Puhoaiele vrăjmașe. |
| Cornelius held out his fingerless hand And remarked that he couldn’t shoot. ” But you can stab,” the sergeant said, So he fell in with the rest, and, a little group, They marched away towards the enemy. |
Cornelius le-ntinse mâna fără deget Zicând că nu mai poate trage. – “Dar poți înjunghia”, spuse sergentul, Și a intrat și el în mica grupă Și-au mers înspre dușman. |
| After an hour they halted for a rest. They were already in the fringe of the fight: Desultory shells fell about them, And past them retreating gunteams Galloped in haste. But they must go on. |
După un ceas făcură un popas. Se-apropiaseră de front; În jurul lor cădeau răzleți obuze, Echipe de servanți călări Se retrăgeau, toți în galop, Dar ei mergeau drept înainte. |
| Wounded stragglers came down the road, Haggard and limping Their arms and equipment tossed away. Cornelius Vane saw them, and his heart was beating wildly, For he must go on. |
Câte-un rănit desfigurat Șontocăia pe drum la vale, Fără echipament și armă. Dar el mergea drept înainte. |
| At the next halt He went aside to piss, And whilst away a black shell Burst near him: Hot metal shrieked past his face; Bricks and earth descended like hail, And the acrid stench of explosive filled his nostrils. |
La halta următoare S-a tras deoparte ca tot omul Când un obuz de abanos A explodat alături. Metal aprins îi șuieră pe lângă față, Pământ și cărămizi căzuseră stol, Duhoare acră îi pătrunse-n nări. |
| Cornelius pitched his body to the ground And crouched in trembling fear. Another shell came singing overhead, Nowhere near. |
Cornelius se tupilă în șanț Și se chirci de spaimă, tremurând. Apoi un alt obuz cântă pe sus, Aproape și departe. |
| But Cornelius sprang to his feet, his pale face set. He willed nothing, saw nothing, only before him Were the free open fields: To the fields he ran. |
Verzui la chip, Cornelius sări-n picioare. Nu mai voia nimic, nimic nu mai vedea, Dar înaintea lui era un câmp deschis Și într-acolo aleargă. |
| He was still running when he began to perceive The tranquillity of the fields And the battle distant. Away in the north-east were men marching on a road; Behind were the smoke-puffs of shrapnel, And in the west the sun declining In a sky of limpid gold. |
Mai alerga, când auzi deodată Tăcerea câmpului și-n depărtare lupta. Zări-n nord-est bărbați mergând pe-un drum; În spate era fum de la șrapnele; Spre soare-apune soarele sfințea Pe-un cer de aur limpezit. |
| When night came finally He had reached a wood. In the thickness of the trees The cold wind was excluded, And here he slept a few hours. |
Când noaptea se lăsă-n sfârșit, El ajunsese-ntr-o pădure. Printre copacii deși Vânt rece nu putea răzbate Și-aici dormi câteva ceasuri. |
| In the early dawn The chill mist and heavy dew Pierced his bones and wakened him. There was no sound of battle to be heard. |
Când se crăpă de ziuă, ceața rece Și roua i-au pătruns În oase și l-au deșteptat. Bubuituri nu se-auzeau. |
| In the open fields again The sun shone sickly through the mist And the dew was icy to the feet. So Cornelius ran about in that white night, The sun’s wan glare his only guide. |
Când iar ieși în câmp deschis, Prin neguri soarele lucea bolnav Și roua parcă era gheață la picioare. Călăuzit numai de câte-o rază, Cornelius rătăci prin noaptea albă. |
| Coming to a canal He ran up and down like a dog Deliberating where to cross. One way he saw a bridge Loom vaguely, but approaching He heard voices and turned about. He went far the other way, But growing tired before he found a crossing, Plunged into the icy water and swam. The water gripped with agony; His clothes sucked the heavy water, And as he ran again Water oozed and squelched from his boots His coat dripped and his teeth chattered. |
Sosi lângă-un canal și-aici Fugi în sus și-n jos, ochind Asemeni câinilor, pe unde să-l străbată. În zare desluși un pod, Dar când se-apropie, se-ntoarse iute Căci auzise voci. Mergând el mult și negăsind alt pod, Sări în apa rece și-notă Și apa-l strânse ca în chingi. I se făcură hainele burduf Și când o luă din nou la fugă, Curgeau șiroaie din bocanci Și stropi se prelingeau din uniformă Și dinții lui Cornelius clănțăneau. |
| He came to a farm. Approaching cautiously, he found it deserted. Within he discarded his sopping uniform, dried himself and donned Mufti he found in a cupboard. Dark mouldy bread and bottled cider he also found And was refreshed. Whilst he was eating, Suddenly, Machine-guns opened fire not far away, And their harsh throbbing Darkened his soul with fear. |
Ajunse la o fermă. Se-apropie tiptil, dar o găsi pustie. Își scoase uniforma udă, se uscă Și-și puse haine de civil dintr-un dulap. Găsi și pâine mucedă și-un strop de cidru Și-și mai veni în fire. Deodată, mitraliere Deschiseră foc viu pe-aproape, Întunecându-i sufletul de groază Cu țăcănitul lor. |
| The sun was more golden now, And as he went — Always going west — The mist grew thin. |
Iar soarele era acum mai auriu, Și cum mergea, Mergea mereu spre vest, Se mai rări și ceața. |
| About noon, As he skirted the length of a wood The warmth had triumphed and the spring day was beautiful. Cornelius perceived with a new joy. Pale anemones and violets of the wood, And wished that he might ever Exist in the perception of these woodland flowers And the shafts of yellow light that pierced The green dusk. |
Pe la amiazi, Aproape de-o pădure Căldura primăverii birui. Cornelius zări cu nouă bucurie Păștițe albe Și toporași Și-ar fi dorit mereu să-l însoțească Aceste flori de câmp Și razele gălbuie Ce străpungeau amurgul verde. |
| Two days later He entered a village and was arrested. He was hungry, and the peace of the fields Dissipated the terror that had been the strength of his will. |
Trei zile mai târziu L-au arestat într-un cătun. Era flămând iar liniștea din câmpuri Îi risipesc groaza ce-i călea voința. |
| He was charged with desertion And eventually tried by court-martial. |
A fost învinuit de dezertare Și pân’ la urmă judecat De curtea marțială. |
| The evidence was heavy against him, And he was mute in his own defence. A dumb anger and a despair Filled his soul. |
Dovezile-mpotriva-i erau grele Iar dânsul nu s-a apărat. Îi era sufletul cuprins De mută deznădejde și mânie. |
| He was found guilty. Sentence: To suffer death by being shot. |
Au zis că-i vinovat. Sentința: Să fie omorât prin împușcare. |
| The sentence duly confirmed, One morning at dawn they led him forth. He saw a party of his own regiment, With rifles, looking very sad. The morning was bright, and as they tied The cloth over his eyes, he said to the assembly: „What wrong have I done that I should leave these: The bright sun rising And the birds that sing?” |
Iar după ce s-a confirmat sentința, L-au Scos afară-n fapt de zi. Văzu soldați din regimentul lui, Cu puști la umăr, triști de moarte. Era o zi frumoasă și pe când Ei îl legau la ochi cu-o zdreanță, Cornelius spuse adunării: – “Ce rău am făptuit că vreți să mă despart De răsăritul soarelui Și cântul păsărilor?” |
Herbert Read | traducere de Leon Levițchi |
© 2024 blog.ro-en.ro