Rezultate
18 iul.
I shall forget you presently, my dear,
So make the most of this, your little day,
Your little month, your little half a year,
Ere I forget, or die, or move away, |
Presimt c-am să te uit curând, iubite.
Profită deci de scurta-ţi dimineaţă,
de anii-ţi iuţi, de lunile-ţi grăbite,
până mă mut din zonă – ori din viaţă. |
And we are done forever; by and by
I shall forget you, as I said, but now,
If you entreat me with your loveliest lie
I will protest you with my favorite vow. |
Adio bucurii şi suferinţe.
Am să te uit. (Vezi supra.) Dar ‘nainte,
vrăjeşte-mă cu dulci făgăduinţe,
iar eu voi riposta cu jurăminte. |
I would indeed that love were longer-lived,
And vows were not so brittle as they are,
But so it is, and nature has contrived
To struggle on without a break thus far, |
Mi-ar fi plăcut să fac ce-mi zise gura,
şi-amorul să-mi dureze cât destinul.
Dar vezi, aşa ne-a rânduit natura,
să treacă omul, nu să treacă chinul. |
Whether or not we find what we are seeking
Is idle, biologically speaking. |
Şi dacă ne-mplinim după speranţă
e biologic fără importanţă. |
| Edna Saint Vincent Millay |
traducere de Paul Abucean |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
11 iul.
I went to the Garden of Love,
And saw what I never had seen:
A Chapel was built in the midst,
Where I used to play on the green.
And the gates of this Chapel were shut,
And `Thou shalt not‘ writ over the door;
So I turn‘d to the Garden of Love,
That so many sweet flowers bore,
And I saw it was filled with graves,
And tomb-stones where flowers should be:
And Priests in black gowns were walking their rounds,
And binding with briars my joys and desires. |
Am fost în Grădina Iubirii
Şi-am văzut ce nicicând n-am văzut:
O capelă zidită în iarba
Unde mă jucam la-nceput.
Şi pe poarta închisă-a capelei
Era-nscrisul „Să nu…” şi „Să nu…”
Şi atunci m-am întors în grădina
Ce flori minunate avu.
Plină-i acum cu morminte
Şi pietre, unde altcândva flori
Şi preoţi în negre vestminte
Cu mohor îmi legau orice dor. |
| William Blake |
traducere de G. Tartler |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
27 iun.
My mother bore me in the southern wild,
And I am black, but O, my soul is white!
White as an angel is the English child,
But I am black, as if bereaved of light. |
Măicuţa-n sudul crâncen mi-a dat viaţă,
Şi-s negru, dar la suflet, crin curat!
Copilul de englez e alb la faţă,
Eu, negru: de lumină par furat. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
02 mai
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare –
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, |
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light
Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face;
While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space
Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
18 apr.
Perechea este ţelul, porunca sacră-a firii:
Stârniţi de ea, vulturii se caută prin spaţii,
Delfinele iau marea-n piept, să-şi afle mirii,
Chiar stelele în ceruri se-njugă-n constelaţii…
Ca viţa către mândrul stejar, spre tine-ntind
Ciorchinii-mi plini de patimi cu sevă-mbătătoare;
În mrejele-adorării te-nfăşur, te cuprind,
Şi orice vers îţi scriu e înc-o-mbrăţiţare.
Noi doi suntem victime ale suavei legi,
Căci dragostea nu cată la forme-ntâmplătoare:
Dac-ai fi fost femeie, te-aş fi ales eu oare?
De ce mă laşi acuma? Te smulgi şi te dezlegi?
Tăiat în jumătate şi-n pulberea zdrobirii,
Cum am să port eu singur poverile iubirii? |
Nature’s sacred command is: mating be the aim,
Stirred by it, in space, eagles seed for mates;
To find bridegrooms, dolphins offer their chest to the waves,
Even stars in the skies team into constellations…
Like a vine twig I tend towards you, proud oak,
My grapes full of passions with heady zest;
I entrap you in alluring adoration
And every verse I offer is but one more embrace.
We are both victims of the same sweet law,
Because love does not care for the fortuitous form;
Were you a woman, would I have chosen you?
Why do you leave me now tearing yourself away?
Halved and thrown in the dust of defeat,
How shall I carry alone love’s heavy burden? |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 mart.
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar’ pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. |
To not forget our loving, should I a sign implore?
I’d ask for you, but dearest, you are your own no more.
Nor do I beg a flower from in your golden hair;
Forgetfulness, beloved, is but my single prayer. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!