Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
03 oct.

„Remember” de Christina Rossetti

Remember me when I am gone away,
Gone far away into the silent land;
When you can no more hold me by the hand,
Nor I half turn to go yet turning stay.
Remember me when no more day by day
You tell me of our future that you planned:
Only remember me; you understand
It will be late to counsel then or pray.
Yet if you should forget me for a while
And afterwards remember, do not grieve:
For if the darkness and corruption leave
A vestige of the thoughts that once I had,
Better by far you should forget and smile
Than that you should remember and be sad. 		Să-ţi aminteşti când eu voi fi departe,
În ţara fără drumuri înapoi,
De ziua când, de mână amândoi,
Întârziam clipita ce desparte.
Să-ţi aminteşti de-un nume scris pe-o carte…
Să-ţi aminteşti atunci când niciodată
Nu vom mai ţese gând de viitor,
De serile când împleteam cu dor
Cununi de visuri pentru viaţa toată.
Iar dac-o fi să uiţi că mai exist,
Nu-nvinui destinul, nu fi trist;
Căci vei zâmbi cândva de ce-ai simţit,
Mai bine mă cufundă-n întuneric
Decât să-ţi aminteşti că m-ai iubit!

Christina Rossetti traducere de N. Porsenna

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

19 sept.

„The Pied Piper of Hamelin” de Robert Browning

Hamelin Town‘s in Brunswick,
By famous Hanover city;
The river Weser, deep and wide,
Washes its wall on the southern side;
A pleasanter spot you never spied;
But, when begins my ditty,
Almost five hundred years ago,
To see the townsfolk suffer so
From vermin, was a pity. 		Burgul Hameln e-n Braunschweig aflat,
Lângă Hanovra, oraş cunoscut;
Fluviul Weser, adânc şi lat,
Zidu-i scaldă, în partea de sud;
Un loc mai plăcut nici n-aţi mai văzut;
Dar, când începe povestea de vale,
Acum cinci sute de ani fără ceva,
Să-i vezi pe târgoveţi aşa
De chinuiţi, era o jale.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

15 aug.

„Tears, Idle Tears” de Alfred Tennyson

Tears, idle tears, I know not what they mean,
Tears from the depth of some divine despair
Rise in the heart, and gather to the eyes,
In looking on the happy Autumn-fields,
And thinking of the days that are no more.
Fresh as the first beam glittering on a sail,
That brings our friends up from the underworld,
Sad as the last which reddens over one
That sinks with all we love below the verge;
So sad, so fresh, the days that are no more.
Ah, sad and strange as in dark summer dawns
The earliest pipe of half-awaken‘d birds
To dying ears, when unto dying eyes
The casement slowly grows a summering square;
So sad, so strange, the days that are no more.
Dear as remember‘d kisses after death,
On lips that are for others; deep as love,
Deep as first love, and wild with all regret;
Death in Life, the days that are no more! 		Lacrimi, încete lacrimi, eu nu ştiu ce înseamnă,
Lacrimi venind din miezul divinei disperări,
În inimă cum urcă şi se adună-n ochii
Privind la fericitele câmpuri întomnate
Şi amintindu-şi zile ce-acuma nu mai sunt.
Vii, ca întâia rază ce urcă pe frânghia
Care ne readuce pe dragi de sub pământ,
Triste precum o ultimă rumenire care
Sub viţă cade-alături de tot ce mai iubim:
Atât de vii şi triste zile ce nu mai sunt.
O, triste şi ciudate ca-n dimineţi de vară
Încă pe întuneric un ciripit în somn
Pentru urechi murinde, când sub murinzii ochi
Se conturează-ncet pătratul ce sclipeşte;
Atât de stranii, triste, zile ce nu mai sunt.
Dragi precum sărutările-n minte după moarte
Şi dulci ca-nchipuite de cel fără speranţă
Pe buze pentru alţii; adânci precum iubirea,
Adânci ca-ntâiul dor, sălbatice-n regrete;
O, moarte-n viaţă, zile ce-acuma nu mai sunt!
Alfred Tennyson traducere de G.Tartler

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

08 aug.

„O, mamă …” de Mihai Eminescu

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. 		O mother, darling mother, lost in time’s formless haze
Amidst the leaves’ sweet rustle you call my name always;
Amidst their fluttering murmur above your sacred grave
I hear you softly whisper whene’er the branches wave;
While o’er your tomb the willows their autumn raiment heap…
For ever wave the branches, and you for ever sleep.
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi o dată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. 		When l shall die, beloved, do not beside me mourn,
But break a branch of blossom that does the lime adorn,
And take it very softly, and plant it at my head;
I’ll feel its shadow growing as on the soil it’s shed;
And watered by the tears that you for sorrow weep…
For ever grow that shadow, and l for ever sleep.
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. 		And should it be together that we shall die one day,
They shall not in some cemet’ry our separate bodies lay,
But let them dig a grave near where the river flows
And in a single coffin them both together close;
That l to time eternal my love beside me keep…
For ever wail the water, and we for ever sleep.
Mihai Eminescu traducere de Corneliu M. Popescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
2 comentarii - Comenteaza!     Recomanda!

01 aug.

„La Belle Dame Sans Merci” de John Keats

Oh what can ail thee, knight-at-arms,
Alone and palely loitering?
The sedge has withered from the lake,
And no birds sing. 		„Ce suferinţă, cavaler în zea.
Te face, palid, să te pierzi?
În lac rogoz şi trestii s-au uscat,
Cu păsări nu te mai dezmierzi.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

25 iul.

„Ode to a Nightingale” de John Keats

My heart aches, and a drowsy numbness pains
My sense, as though of hemlock I had drunk,
Or emptied some dull opiate to the drains
One minute past, and Lethe-wards had sunk:
‘Tis not through envy of thy happy lot,
But being too happy in thine happiness, –
That thou, light-winged Dryad of the trees,
In some melodious plot
Of beechen green and shadows numberless,
Singest of summer in full-throated ease. 		Mi-i somn în simţuri… Inima mă doare
Şi pare-se cucută doar şi opiu
De-o clipă c-am băut cu însetare;
M-afund în Lethe, de neant m-apropiu.
Nu pizmuindu-ţi neamu-n aste ore,
Ci-n fericirea ta prea fericită,
Driada-n crâng, cu aripi jucăuşe,
În melodii sonore,
Prin fagii verzi, de umbre-nvăluită,
Cânţi vara din cu drag umflată guşe.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro