Rezultate

23 oct.

„Elizabeth Childers” de Edgar Lee Masters

Dust of my dust,
And dust with my dust,
O, child who died as you entered the world,
Dead with my death!
Not knowing Breath, though you tried so hard,
With a heart that beat when you lived with me,
And stopped when you left me for Life.
It is well, my child. For you never traveled
The long, long way that begins with school days,
When little fingers blur under the tears
That fall on the crooked letters.
And the earliest wound, when a little mate
Leaves you alone for another;
And sickness, and the face of Fear by the bed;
The death of a father or mother;
Or shame for them, or poverty;
The maiden sorrow of school days ended;
And eyeless Nature that makes you drink
From the cup of Love, though you know it’s poisoned;
To whom would your flower-face have been lifted?
Botanist, weakling? Cry of what blood to yours?—
Pure or foul, for it makes no matter,
It’s blood that calls to our blood.
And then your children—oh, what might they be?
And what your sorrow? Child! Child!
Death is better than Life!
Ţărâna din ţărâna mea,
Şi ţărâna cu ţărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respiraţia, deşi ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Şi care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viaţă.
E mai bine aşa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de şcoală,
Când degetele mici abia se văd prin ceaţa lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăseşte pentru alt prieten,
Nici boala şi nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de ruşine pentru proprii părinţi, sau săracia;
Şi nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârşit;
Ţi-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deşi ştii că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feţei tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau? –
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Şi, apoi, copii tăi – oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te aşteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viaţă.
Edgar Lee Masters traducere de Petru Dimofte

28 aug.

„Washington McNeely” de Edgar Lee Masters

Rich, honored by my fellow citizens,
The father of many children, born of a noble mother,
All raised there
In the great mansion-house, at the edge of town.
Note the cedar tree on the lawn!
I sent all the boys to Ann Arbor, all the girls to Rockford,
The while my life went on, getting more riches and honors—
Resting under my cedar tree at evening.
The years went on.
I sent the girls to Europe;
I dowered them when married.
I gave the boys money to start in business.
They were strong children, promising as apples
Before the bitten places show.
But John fled the country in disgrace.
Jenny died in child-birth—
I sat under my cedar tree.
Harry killed himself after a debauch,
Susan was divorced—
I sat under my cedar tree.
Paul was invalided from over study,
Mary became a recluse at home for love of a man—
I sat under my cedar tree.
All were gone, or broken-winged or devoured by life—
I sat under my cedar tree.
My mate, the mother of them, was taken—
I sat under my cedar tree,
Till ninety years were tolled.
O maternal Earth, which rocks the fallen leaf to sleep!
Bogat, respectat de concetăţeni,
Tatăl multor copii, născuţi dintr-o mamă nobilă,
Toţi crescuţi aici,
În conacul cel mare de la marginea oraşului.
Priviţi cedrul de pe pajişte!
Am trimis toţi băieţii la Ann Arbor, toate fetele la Rockford,
În timp ce viaţa mea curgea înainte, devenind tot mai bogat şi mai respectat –
Odihnindu-mă, seara, sub cedrul meu.
Anii treceau.
Am trimis fetele în Europa;
Le-am înzestrat când s-au căsătorit.
Băieţilor le-am dat bani pentru a intra în afaceri.
Erau copii zdraveni, promiţători ca merele
Înainte ca racilele de sub coajă să se arate.
Dar John a părăsit ţara dezonorat,
Jenny a murit la naştere.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Harry s-a sinucis după un scandal,
Susan a divorţat –
Eu am rămas sub cedrul meu.
Paul şi-a pierdut minţile din prea mult studiu,
Mary s-a rupt de lume, rămânând acasă, din iubire pentru un om.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Toţi au pierit sau şi-au frânt aripile sau au fost devoraţi de viaţă.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Soţia, mama lor, mi-a fost luată –
Eu am ramas sub cedrul meu,
Până când ceasul a bătut de nouăzeci de ani;
O, Pământ maternal, legănând frunza care cade spre a adormi.
Edgar Lee Masters traducere de Petru Dimofte

17 iul.

„Widow McFarlane” de Edgar Lee Masters

I was the Widow McFarlane,
Weaver of carpets for all the village.
And I pity you still at the loom of life,
You who are singing to the shuttle
And lovingly watching the work of your hands,
If you reach the day of hate, of terrible truth.
For the cloth of life is woven, you know,
To a pattern hidden under the loom i
A pattern you never see!
And you weave high-hearted, singing, singing,
You guard the threads of love and friendship
For noble figures in gold and purple.
And long after other eyes can see
You have woven a moon-white strip of cloth,
You laugh in your strength, for Hope o’erlays it
With shapes of love and beauty.
The loom stops short! The pattern’s out!
You’re alone in the room! You have woven a shroud!
And hate of it lays you in it!
Eu am fost văduva McFarlane,
Ţesătoarea de covoare pentru tot oraşul.
Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieţii
Care cântaţi prin mijloacele de transport,
Care vă delectaţi cu creaţia mâinilor voastre
Şi pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.
Vă spun, hainele vieţii sunt ţesute
După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere –
O urzeală pe care nu o percepeţi niciodată!
Dar voi împletiţi cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,
Voi protejaţi în firele dragostei şi prieteniei
Figuri nobile, din aur şi din purpură.
Şi, mult după ce alţi ochi au putut să vadă,
Voi aţi ţesut o pânză albă ca luna
Şi râdeţi în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranţa o acoperă
Cu formele iubirii şi ale frumuseţii.
Dar într-o zi partea vizibilă se şterge!
Secretul lucrării iese la lumină,
Esti singur în cameră!
Ai ţesut o învelitoare
Sub care ura te absorbe.
Edgar Lee Masters traducere de Petru Dimofte

27 mart.

„Plouă” de George Bacovia

Da, plouă cum n-am mai văzut…
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Yes, it rains as I have never seen…
And heavy cowbells asleep,
How they ring in old sheds! How they keep
Ringing in my soul that‘s dumb!
Oh, plânsul tălăngii când plouă! Oh, the bells‘ lamentation in rain!
Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând…
How enervated is my brain!
What a primitive day of mud!
A sick girl in the neighbourhood
Yells laughing in the rain…
Oh, plânsul tălăngii când plouă! Oh, the bells‘ lamentation in rain!
Da, plouă… şi sună umil
Ca tot ce-i iubire şi ură —
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Yes, it rains… like all that is love
And hate, it‘s a humble sound —
A child can be heard close at hand,
Sad music comes from his mouth.
Oh, plânsul tălăngii când plouă! Oh, the bells‘ lamentation in rain!
Ce basme tălăngile spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
… Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun.
What stories the cowbells relate!
What a world so bereft of dreams!
How can you not weep in chasms,
Yes, how can you not die mad.
Oh, plânsul tălăngii când plouă! Oh, the bells‘ lamentation in rain!
George Bacovia traducere de P. Jay

25 feb.

a înmormânta

Verbul a înmormânta are semnificaţii clare şi – dureros de – puţin interpretabile. Înseamnă, din punct de vedere al denotaţiei, „a aşeza în mormânt (respectând anumite ritualuri)” (stabilind sinonimie cu a îngropa, a înhuma, a mormânta, a astruca), iar în accepţie conotativă – „a trece sub tăcere, a da ceva uitării”.

Vorba asta este, din aproape toate punctele de vedere, o tragedie. Da, ştiu că moartea şi-ngropatul sunt lucruri fireşti în natură (numai omul le face dramatice, parcă zicea Preda). Însă oricum ar fi, golul acela enorm care se cască în viscere când cineva pleacă nu-mi pare deloc vreun fapt comun. Şi nici n-aş vrea să-mi devină obişnuinţă – să fie el cât de firesc s-o vrea!

Continuare »

03 feb.

„Let Me Be to Thee as the Circling Bird” de Gerard Manley Hopkins

Let me be to Thee as the circling bird,
Or bat with tender and air-crisping wings
That shapes in half-light his departing rings,
From both of whom a changeless note is heard.
I have found my music in a common word,
Trying each pleasurable throat that sings
And every praisèd sequence of sweet strings,
And know infallibly which I preferred.
Îngăduie-mi roată să-ţi dau, ca pasărea, întruna,
ori ca liliacul molcom ce dăruie văzduhului un glas,
să-ngâne, prin fâlfâiri înfiorate, în amurg, un bun-rămas –
din mine-aceeaşi notă s-ar auzi – ce sunt mi-ar fi totuna.
O vorbă simplă mi-a dăruit fiorul şi cununa,
după ce-n toate izvoarele de melos, neostoit, am mas,
făr-a le cădea în mreajă, când am făcut popas –
iar astăzi ştiu exact de ce-i fără egal doar una.
The authentic cadence was discovered late
Which ends those only strains that I approve,
And other science all gone out of date
And minor sweetness scarce made mention of:
I have found the dominant of my range and state—
Love, O my God, to call Thee Love and Love.
Târziu descoperit-am cadenţa aceea preavie şi reală
ce pune capăt singurei sforţări pe care-o socotesc de preţ,
în vreme ce-alte ştiinţe în faţa mea s-au scuturat de fală
şi foarte rar mai pomeneşte cineva mărunte frumuseţi.
Mi-am revelat a gamei mele dominantă, emblema seniorială:
Iubire, Doamne, repetând, doar Ţie îţi rămân de-a pururi cântăreţ.
Gerard Manley Hopkins traducere de S.G. Dima

© 2024 blog.ro-en.ro