Toţi ascund scăpările lor din vedere după această nefericită literă pe care lumea o încalică.

Dacă un naturalist prinde un corb şi-l ţine în casă ca să vadă dacă această pasere trăieşte într-adevăr o sută de ani, el se numeşte X.

Continuare »

! alcoolemie păstrează aceleaşi forme cunoscute ale substantivului feminin, articulat alcoolemía, cu genitiv-dativul alcoolemíei; se modifică silabaţia, acceptându-se ambele variante (al-co-o-le-mi-e/al-co-ol-e-mi-e); este, de asemenea, prospăt inclus între vorbe * alcoolscopul, cu pluralul alcoolscoape, denumind „instrumentul pentru determinarea alcoolemiei”

* alergolog este numele specialistului în alegologie, având pluralul alergologi; deşi mai rar folosit, este indicat şi femininul * alergologă, cu genitiv-dativul alergologei şi pluralul alergologe

* alexăndrinean este noul adjectivul referitor la Alexandria, cu pluralul alexăndrineni, femininul alexăndrineană-alexandrinene; folosit ca substantiv, termenul are drept corespondent feminin pe * alexăndrineancă – alexăndrinence

* alfabetar este substantivul neutru, cu pluralul alfabetare, care dă nume instrumentului de lucru al picilor de clasa I

* alfanumeric (alfanumérici; f. alfanumérică, pl. alfanumérice) este un sistem care utilizează pentru notaţii literele şi cifrele

Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).

Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.

Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.

De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).

Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.

Continuare »

În toată opera sa (piese de teatru, sonete şi poeme narative), William Shakespeare a folosit 17677 de cuvinte. Cea mai veche atestare pentru aproximativ 1700 de cuvinte este chiar în opera marelui scriitor şi se consideră că majoritatea au fost inventate chiar de acesta. Scriitorii inventează adesea cuvinte sau forme ale unor cuvinte existente, dar Shakespeare este un exemplu de frunte. După cum arată datele existente, William Shakespeare este persoana care a avut cea mai mare influenţă asupra limbii engleze.

Continuare »

American Film Institute a realizat sub genericul „100 Years… 100 Movie Quotes” un clasament al celor mai cunoscute replici din filme. Topul a fost determinat prin votul a 1500 de actori, istorici şi critici de cinema.

Unele replici sunt meritul unei mari inspiraţii a scenariştilor. Interesant este însă faptul că altele sunt cât se poate de simple, iar succesul lor se datorează talentului actoricesc.

„Casablanca” este filmul cu cele mai multe apariţii în top – 6 din 100. Chiar este un film cu adevărat memorabil.

Continuare »

După cum ştiu toţi cei care au căutat ceva pe internet, Google este cel mai popular motor de căutare (şi chiar mai mult decât atât). Denumirea vine de la „googol”, care înseamnă numărul 1 urmat de 100 de zerouri (altfel spus, 10 la puterea 100), simbolizând astfel numărul uriaş de informaţii disponibile pe internet.

Datorită utilizării frecvente, s-a ajuns ca în limbaj colocvial să se folosească verbul „to Google” (scris cu majusculă, deoarece are ca origine un nume propriu), cu sensul „a căuta cu Google„. Deoarece Google este atât de popular, mulţi îl confundă cu căutarea pe web, astfel ajungându-se ca verbul să fie folosit mai general, „to google” (fără majusculă) având sensul „a căuta pe web”. Chiar mai mult, prin extensie este folosit cu sensul „a căuta”, cu referire la orice.