Verbul de astăzi este unul pe care foarte mulţi dintre noi îl consideră extrem de neplăcut şi preferă să-l ignore cea mai mare parte a vremii, pentru că a muri înseamnă „a înceta de a mai trăi”, „a se stinge din viaţă”. Moştenit din latinescul moriri, cuvântul stabileşte sinonimie cu surprinzător de mulţi termeni din diferite registre stilistice; cele mai comune echivalente sunt a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba; mai rar folosite sunt cele cu tentă livrescă – a expia, a repauza; din sfera celor învechite putem aminti pe a se săvârşi, a se pristăvi, a se proslăvi, a se petrece, iar din câmpul celor ireverenţioase cu tentă argotică a crăpa, a plesni, a se sparge, a se curăţa, a o mierli. De asemenea, în afară de oameni, se poate referi şi la plante (cu sensul de a se usca, a se veşteji), la diverse forme de emisie energetică, luminoasă, sonoră (făcând referire la „a înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ, a se pierde treptat”, a se stinge, a se epuiza, a se extenua), la sentimente şi credinţe (poate muri iubirea sau speranţa), la forme de civilizaţie ori limbi („a înceta de a mai exista, printr-o evoluţie lentă, a ajunge în declin, a apune”).

Continuare »

La farmacie, un cumpărător îi dă o reţetă farmacistei. Aceasta o priveşte, apoi întreabă:
– Sunteţi sigur că această reţetă a fost scrisă de un medic adevărat?
– Da, desigur! De ce?!
– Hmmm… E prea uşor de citit…

! boom este un anglicism, pe care l-am împrumutat păstrându-i pronunţia [oo se pronunţă u]; substantivul neutru are pluralul boomuri, pronunţat búmuri; despărţirea recomandată este boo-muri

* borât e notat ca termen familiar, adjectiv masculin venit din neplăcutul verb a borî; are pluralul borâţi şi femininul borâtă-borâte; termenul e sinonim cu dezgustător, scârbos, hidos

* bordeaux apare ca denumire de vin cu pronunţie franceză [bordó]; substantivul neutru se articulează bordeaux-ul, şi are şi formă de plural dacă face referire la porţii – bordeaux-uri. Cuvântul vine, desigur, de la celebra zonă *Bordeaux, substantiv propriu neutru, acceptat şi el de noua normă.

! bormaşínă nu are modificări de declinare: este tot substantiv feminin, cu genitiv-dativul bormaşínii şi pluralul bormaşíni; ceea ce s-a schimbat este accentul, care anterior cădea pe prima silabă

* borsétă este substantiv feminin cu genitiv-dativul borsétei şi pluralul borséte; termenul denumeşte „o geantă bărbătească mică pentru acte, documente sau o geantă de damă”

Acţiunea desemnată de verbul a înainta are două coordonate esenţiale, spaţiul şi timpul, precum şi orientare foarte fermă, spre înainte, acest cuvânt fiind şi izvorul acţiunii. De asemenea, este evidentă încărcătura energetică, pentru că asimilează la nivel semantic verbe precum a merge înainte în spaţiu, a se mişca spre cineva sau ceva aflat în faţă, a avansa. Din punctul de vedere al coordonatei temporale, mi s-a părut ciudată prima explicaţie formulată în DEX, a merge înainte în timp, pentru că de obicei primul sens este unul propriu, denotativ, iar metaforicul acestei expresii este evident. Dar „lunga timpului cărare” capătă substanţă în contextele cele mai diverse, iar cel mai drag inimii mele este a înainta în vârstă, care mi se pare una dintre cele mai plastice expresii ale reverenţei.

Continuare »

A mai trecut un an, în care ro-en.ro a continuat să crească, numărul de utilizatori aproape dublându-se. Conţinutul dicţionarelor bilingve a crescut destul de mult, au apărut şi facilităţi noi, însă poate chiar mai importante sunt materialele şi facilităţile care au fost pregătite şi care vor ajunge pe site în noul an. Şi asta, desigur, pe lângă articolele care vor continua să apară pe blog zilnic (de luni până vineri), aşa cum v-am obişnuit.

Fie ca noul an să fie bogat în cuvinte frumoase şi sărac în greşeli gramaticale!

La mulţi ani!

Verbul „to absorb” din limba engleză este uşor de tradus în limba română: „a absorbi”. Există o întreagă familie de cuvinte derivate, care nu ridică probleme: „absorbed”, „absorbing”, „absorbent” şi multe altele. Există însă şi un cuvânt din această familie care, oarecum surprinzător, are o chichiţă: se scrie „absorption„, nu „absorbtion” (desigur, traducerea este „absorbţie”).

Un cuvânt foarte asemănător „absorption” este „adsorption” (adică „adsorbţie”), ceea ce poate conduce la confuzii. Totuşi, sensurile lor sunt diferite. Cuvântul „absorption” – „absorbţie” este un fenomen prin care un corp încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare, micşorare sau anulare a intesităţii unei radiaţii care cade pe un corp şi alte câteva sensuri similare. Pe de altă parte, „adsorption” – „adsorbţie” este un fenomen de fixare şi acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafaţa unui corp solid.